Beneficiile psihologice ale Postului

Postul înseamnă amânarea cerințelor fizicului pentru a exercita dorințele superioare ale Eului.

 Dependențele distructive și alte comportamente de sabotare sunt opusul voinței.  Și încet, dar sigur distrug viața.

 Fiecare decizie pe care o iei este importantă.  Dacă justificați deciziile slabe din când în când, împiedicați dezvoltarea obiceiurilor de calitate.  Mai exact, un comportament slab consecvent este în realitate reflectarea obiceiurilor proaste.

Iar obiceiurile proaste sunt o cale rapidă către o viață nefericită - a cărei rădăcină este lipsa de autocontrol.

 Dacă nu te poți controla nici măcar pe tine, atunci ce poți controla?

 Dar, în timp ce postești, alegi în mod conștient să nu mănânci - chiar dacă ți-e foame - cu un scop.  Și nu există nimic mai fundamental pentru supraviețuire decât mâncarea.  În consecință, atunci când înveți să-ți controlezi propria alimentație, dezvolți abilitatea de a controla dependențele mai puțin fundamentale și adesea distructive.

Postul este de departe cel mai sofisticat antrenament de voință disponibil.  Dacă te pricepi la post, poți învăța să controlezi orice alt aspect al vieții tale.  Dacă te pricepi la post, poți depăși orice dependență, indiferent cât de adânc este înrădăcinat.  Din punct de vedere medical, s-a constatat că postul reduce rapid pofta de nicotină, alcool, cofeină și alte “droguri”.

Neuro-chimic, postul crește nivelurile de dopamină - ceea ce ridică fericirea și încrederea, reducând în același timp anxietatea.

Fără autocontrol, nu poți avea încredere în sine. Într-adevăr, încrederea reflectă viziunea asupra propriei capacități.  Și dacă vă autosabotați, mai degrabă decât să vă încredeți în sine, veți experimenta conflicte interne.

 Conflictul intern vă corodează puterea de voință.  Este obositor și te lasă constant în defensivă - atât pentru alți oameni, cât și pentru sine.

 Dar când te vezi acționând în moduri în care ai intenționat să acționezi, încrederea în sine crește.  Dezvoltați o încredere mai mare în propriile capacități și acest lucru vă determină să vă asumați obiective, riscuri și provocări mai mari în viitor.  În cele din urmă, dezvoltați autoeficacitatea care vă permite să vă controlați destinul și viitorul.  Puterea și încrederea depline.

Postul crește efectiv numărul de celule ale creierului.  Iată o scurtă listă cu unele dintre beneficiile cognitive susținute științific ale postului:

 Postul pe termen scurt induce o autofagie neuronală profundă, care este modul în care celulele reciclează materialul rezidual, reglează procesele risipitoare și se auto-repară.  Sănătatea creierului este dependentă de autofagia neuronală.  Sunt studii care arată că interferența autofagiei neuronale determină neuro-degenerarea.  Fără procesul de autofagie, creierul nu se dezvoltă corect și nici nu funcționează optim.

Postul crește nivelul factorului neurotrofic derivat din creier, o proteină care interacționează cu neuronii din hipocampus, cortex și creierul bazal (părțile creierului care reglează memoria, învățarea și funcția cognitivă superioară - lucruri unice umane). Aceasta ajută neuronii existenți să supraviețuiască în timp ce stimulează creșterea noilor neuroni și dezvoltarea conectivității neuro-sinaptice.  Nivelurile scăzute de această proteină sunt legate de Alzheimer, pierderea memoriei și tulburări cognitive.

Reduce depresia, reduce probabilitatea de a avea un accident vascular cerebral, reduce factorii de stres cognitiv care provoacă îmbătrânirea, declinul cognitiv și bolile cronice, cum ar fi cancerul. 

Postul îmbunătățește învățarea și memoria deoarece ridică capacitatea de concentrare. De asemenea, crește nivelul energiei fizice și îmbunătățește considerabil somnul. 

Din punct de vedere estetic, postul ajută la curățarea tenului. Motivul pentru aceasta este eliberarea hormonului de creștere uman, care s-a dovedit a face pielea să pară mai tânără și mai vibrantă.

O povestioară despre adevăr și integritate

 Un bogat om de afaceri  a decis că este timpul să-și lase un succesor la comanda companiei sale. 

În loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii săi, el a decis să încerce ceva deosebit.

Într-o zi şi-a convocat tot executivul, care era format din tineri, şi le-a spus:

– Dragii mei, a sosit timpul să-mi numesc un înlocuitor la conducerea companiei, în calitate de manager general (CEO). Aşa că decizia mea este ca unul din voi să ocupe acest post.

Toţi au rămas şocaţi, în timp ce şeful a continuat:

– Astăzi intenţionez să vă dau fiecăruia câte o sămânță, o sămânță specială. Vreau ca să luaţi sămânța aceasta acasă, s-o plantaţi, s-o udaţi şi apoi exact peste un an să veniţi cu planta care a răsărit şi crecut din această sămânţă. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia şi după un criteriu personal voi alege viitorul manager general.

Un tânăr, pe nume Dan, a fost prezent la întâlnire şi, asemenea fiecăruia, a primit şi el o sămânță. A plecat acasă şi cu entuziasm a împărtășit soţiei planul şefului. 

Soţia l-a ajutat să găsească un vas potrivit, pământ de calitate îmbunătățit cu îngrășământ natural, şi apoi a plantat sămânța. 

În fiecare zi Dan turna apă în acel vas şi astepta cu nerăbdare să vadă un semn că sămânța a încolţit şi o mică plantă şi-a făcut apariţia. După vreo trei săptămâni, colegii lui vorbeau despre seminţele lor şi despre plantele care au început să răsară. 

Dan urmărea cu atenţie vasul în care plantase sămânţa, dar nimic nu se întâmpla. Trei, patru, cinci săptămâni au trecut, dar în vasul cu pământ nu se vedea niciun semn de încolțire şi creştere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Dan se simţea falimentar în încercarea lui de a face sămânța să se transforme în plantă. 

Au trecut şase luni şi nimic însă nu se întâmplase în vasul cu pământ al lui Dan. Cu nespusă părere de rău, Dan şi-a dat seama că omorâse sămânţa. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Dan  a hotărât să nu spună colegilor săi nimic din experienţa lui eșuată. 

El a hotărât, însă, să continue să ude sămânța şi să-i adauge îngrășământ, cine ştie? 

Poate într-o zi sămânța va încolţi.

După exact un an, fiecare din cei ce primiseră o sămânță de la şef şi-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate 

Dan a spus soţiei că el nu îndrăzneşte să meargă la companie cu un vas gol. 

Soţia însă l-a încurajat să fie cinstit cu ceea ce i s-a întâmplat. Deși a simţit un gol în stomac gândindu-se la experiența pe care o va avea, şi poate cea mai jenantă experienţă din viaţa lui, şi a hotărât totuşi să dea ascultare sfatului soţiei.

Astfel, în ziua hotărâtă pentru inspecţie, Dan şi-a luat vasul în care nu era decât pământ şi s-a prezentat la sala de conferinţe a companiei. 

Când a intrat în sală, Dan a fost şocat de varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: 

diferite în culori şi mărimi. Dan  şi-a pus vasul pe podea şi mulţi din colegii lui au bufnit în râs, şi alţii l-au compătimit sincer.

Când şeful şi-a făcut apariţia, a salutat membrii executivului rotindu-şi privirea asupra tuturor. Dan căuta un colţ cât mai îndepărtat pentru a se ascunde.

–Vai! Ce plante minunate, copaci, flori aţi crescut voi! a spus seful. Astăzi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.

Deodată, şeful l-a descoperit pe Dan în colţul cel mai îndepărtat al sălii cu vasul său gol. 

A rugat pe directorul financiar să-l invite pe Dan în faţă. 

Dan a îngheţat! El a început să gândească cam aşa: şeful şi-a dat seama de eşecul meu. Mare lucru să nu mă concedieze.

Când Dan a ajuns în faţă, şeful l-a întrebat ce s-a întâmplat cu sămânţa lui. Astfel că Dan a trebuit să-i spună istoria sa. 

După ce Dan a terminat, şeful a spus ca toată lumea, cu excepţia lui Dan, să ocupe un loc. 

Apoi, arătând cu mâna spre Dan a spus:

– Iată-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Dan.

Lui Dan nu-i venea să creadă. Dan falimentase total în plantarea seminţei. Cum putea el să fie manager general cu un asemenea eşec?

Apoi şeful a continuat:

– Cu un an în urma, am dat fiecăruia din cei prezenţi în această sală o sămânţă. V-am spus să luaţi sămânţa, să o plantaţi, să o udaţi şi să mi-o aduceţi astăzi înapoi. Ceea ce voi nu aţi ştiut este că toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte şi toate au fost seminţe moarte care nu aveau cum să încolţească. 

Toţi, cu excepţia lui Dan, mi-aţi adus pomi, plante, flori. 

Cand v-aţi dat seama că sămânţa pe care v-am dat-o eu nu încolţeşte, aţi înlocuit-o cu altă sămânţă procurată de voi. 

Dan a fost singurul care a avut curajul şi cinstea de a aduce vasul cu planta mea în el. 

Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.

Dacă plantezi cinste, vei culege încredere.

Dacă plantezi bunătate, vei culege prieteni.

Dacă plantezi umilință, vei culege măreție.

Dacă plantezi perseverenţă, vei culege satisfacție.

Dacă plantezi respect, vei culege perspectivă.

Dacă plantezi hărnicie, vei culege roade.

    (Text primit de la un prieten)

  

      Din fereastra de seară a inimii tale aprinde candela rugăciunii și pune uleiul răbdării ...va rodi Lumină lină !

  Seară binecuvântată !

Pilda celor 2 lupi

În aceasta pilda se vorbeste de prezenta unei entitati bune si a uneia rele in interiorul nostru, intre care exista o lupta continua. Este vorba de un conflict interior, pe care multi dintre noi l-am simtit de multe ori.

Odata un batran indian cherokee i-a destainuit nepotului sau un adevar din viata.

— Fiecare om duce o lupta interioara pe parcursul intregii vieti. Totul decurge astfel, pentru ca in interiorul nostru locuiesc 2 lupi, — a inceput discutia indianul intelept.

— Cum adica doi lupi? — a intrebat baietelul. Pe chipul lui se citea curiozitatea copilareasca.

— Unul dintre ei este Rautatea. Aceasta este reprezentata de frica, furie, invidie, suparare, mandrie, lacomie, egoism, ticalosie, trufie, tristete si sentimentul de vinovatie.

Iar celalalt lup este Bunatatea. Fericirea, pacea, dragostea, speranta, binefacerea, generozitatea, adevarul si credinta! — a raspuns indianul batran.

— Care dintre lupi castiga, bunicule? — a intrebat baietelul si se vedea ca el era foarte emotionat. Era nerabdator sa afle adevarul.

— Intotdeauna castiga lupul pe care il hranesti! — a raspuns bunicul si a zambit.

– Ce-i sufletul bunicule?

– Pai, mai baiete, gandeste-te ca ai inlauntrul tau doi lupi, unul alb ce iubeste adevarul, dreptatea, dragostea, curajul si onestitatea si un alt lup negru caruia ii place minciuna, frica, ura, cruzimea si hotia.

– Lupul alb e lupul bun. In el s-au adunat toate calitatile noastre: generozitatea, iubirea, altruismul, jertfelnicia, sinceritatea, corectitudinea, moralitatea, loialitatea, bunatatea, curajul, linistea interioara, smerenia… Tot ce e bun si frumos in noi.

– Iar lupul negru?

– Lupul negru e cel in care ni s-a adunat tot ce e mai rau in noi: ura, invidia, lacomia, frica, minciuna, tradarea, egoismul, zgarcenia, aroganta, rautatea… Si ei dau o lupta continua in tine, se tot bat, se bat incontinuu…

– Si cine castiga bunicule?

– Depinde pe care-l hranesti nepoate, depinde pe care-l hranesti…

*iladies, iunie 2020

Empatia în relația de cuplu

Deși atunci când ne alegem un partener de viață alături de care “pornim la drum” și credem cu toată convingerea că nu mai acționăm doar în interesul propriu ci în cel comun, aducând beneficii ambelor părți, făcând planuri de viitor și împărtășind dorințele și aspirațiile care par să coincidă, în realitate rămânem în continuare doi oameni cu trăiri individuale, cu gânduri, emoții, nevoi, frustrări, orgolii proprii, poate și traume vechi ce încearcă să și le rezolve în relația de cuplu. 

Avem așteptări imense uneori de la partener, să ne repare problemele miraculos, să ne asculte frământările și să ne aprobe necondiționat (atunci când orgoliul este unul inflamat), să facă să fie totul bine. Uităm sau nu vrem să înțelegem că sunt lucruri imposibil de realizat de către celălalt și că rezolvarea ține strict de noi înșine. 

Astfel, ajungem să ne rănim partenerul de cuplu prin reproșuri și certuri în care orbește suntem convinși că avem dreptate. Uităm că și celălalt are durerile și neajunsurile proprii și că tot ce facem prin comportamentul nostru este să îl adâncim și mai tare în propriul abis. Ci partenerul devine “sacul de box” în care ne descătușăm toata furia. Pe termen lung, aceste conflicte se pot transforma în boală (adesea terminală) pentru unul din cei doi.

Egoismul ne împiedică să acordăm empatie și înțelegere persoanei căruia ar trebui de fapt să îi oferim tot ce este mai bun și mai frumos în noi, pentru a putea trăi împreună o viață liniștită și binecuvântată. Într-o lume dură, unde viața este zilnic o luptă mai mult sau mai puțin grea de dus, relația de cuplu ar trebui să fie un refugiu într-o intimitate caldă, securizantă și liniștitoare pentru fiecare dintre noi. 

Dacă te regăsești în cele scrise mai sus, și simți că situația în care te afli îți otrăvește sufletul puțin câte puțin, atunci Conștientizarea este primul pas. Al doilea pas este un exercițiu de gândire, analiză și punere în practică, ce dezvoltă Empatia treptat, și este foarte simplu. Vine dintr-un vorbă veche din bătrâni: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.