A fost o datã un om, care istovit mergea prin desert în cãldurã si praf. Obosit si sleit de puteri, a zãrit ca prin minune un copac mare cu o coroanã deasã si s-a oprit sub el sã se odihneascã.
Rezemându-se de copacul binefãcãtor, si-a spus:
“Mi-e atât de foame, ce bine ar fi dacã as avea acum de mâncare”.
Si mâncarea apãru, si omul se îndestulã.
Apoi, a gândit:
“Ce sete îmi este acum.. Ce bunã ar fi niste apã rece.”
Si vesele cu apã apãrurã, iar omul îsi potoli setea.
Si stând el asa la umbra minunatã, se gândi:
“Dar oare de unde au apãrut mâncarea si apa? Sigur niste stafii le-au adus!”.
Si dintr-o datã au apãrut stafiile.
Apoi omul a spus:
“Cu sigurantã aceste stafii mã vor tortura si mã vor ucide!”.
Si astfel se întâmplã.
Acel om întâlnise Copacul vietii, care îndeplinea toate dorintele si gândurile oamenilor.
Noi suntem creatorii propriului destin, si dacã trãim în armonie cu Sinele nostru, cu Divinitatea si cu mediul înconjurãtor, putem avea tot ce ne dorim.
Nu te gândi cum se va înfãptui, lasã asta în seama puterilor superioare. Tu doar sã ai încredere si sã faci Bine, pentru a primi Bine înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu