Simptomele
atacurilor de panică (dificultăți de respirație care duc la hiperventilație,
durere în piept sau disconfort, palpitații, senzația de sufocare, tremurat,
transpiraţie "caldă sau rece", senzația de detașare corporală,
greaţă, amețeală, senzație de leșin, senzație de amorțeală sau furnicături,
teama de a muri, de a înnebuni sau de a pierde controlul), cu durata de la 10
minute, până la 30 de minute sau chiar o oră, pot determina pe cei care le
trăiesc să se retragă din activitățile cotidiene.
Acest
tip de stres/anxietate face parte din răspunsul sistemului nervos la un
pericol real sau perceput și este adesea denumit răspunsul "luptă sau
fugi”. Panica însă, este un sentiment de frică brusc și intens, care poate
provoca imobilitate în momentul dat. Un atac de panică poate apărea în orice
moment și mulți oameni nu știu de ce li s-a întâmplat, adesea existând o frică
intensă neconștientizată și neverbalizată.
Atacurile
de panică se pot manifesta o singură dată, ori pot fi provocate de situații
înspăimantătoare, cum ar fi vorbitul în public. Pot fi de asemenea rezultatul
altor probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, stresul
post-traumatic, depresia sau tulburarea de panică. Atacurile de panică repetate
care au afectat alte aspecte ale personalității persoanei sau care provoacă
teama de a avea un alt atac de panică, pot fi semnele unei tulburări de panică.
Dacă
o persoană suferă de atacuri de panică sau tulburare de panică, un animal de
sprijin emoțional poate fi răspunsul de care avea nevoie.
Un
animal de sprijin emoțional poate fi de orice specie, dar câinii și pisicile
tind să fie cele mai frecvent alese. În Statele Unite ale Americii, aceste
animale sunt mai mult decât doar ”animale de companie”; ele sunt folosite în
mod special pentru a trata anxietatea severă, atacurile de panică și alte
probleme mentale și emoționale dăunătoare.
Tot
mai mulți medici și profesioniști în domeniul sănătății mintale recomandă
animale de sprijin emoțional împreună cu planuri de tratament care pot include
medicamente și modificări ale stilului de viață (alimentație adecvată,
exerciții fizice etc.).
Pentru
acei pacienți care suferă de atacuri de panică moderate până la severe, un
câine care iubește îmbrățișările poate fi esențial pentru a-i ajuta să calmeze
acele emoții zguduitoare. S-a dovedit științific că dacă un om ține un animal
în poală sau în apropiere, i se va calma ritmul cardiac, tensiunea arterială și
va ajuta persoana să se simtă în largul său.
O
altă misiune importantă a animalelor de sprijin emoțional este de a ajuta
veteranii care suferă de tulburare de stres post-traumatic. Această tulburare
este conține de multe simptome diferite, inclusiv atacuri de panică,
flashback-uri, fobii și tulburări de somn. Animalul îi ajută să se conecteze cu
realitatea, îi ajută să treacă mai ușor peste astfel de episoade și chiar îi
poate trezi în timpul viselor urâte și al coșmarurilor.
Câinele
pentru sprijin emoțional va distrage atenția persoanei de la a fi prinsă în
propriile gânduri. Câinii trebuie plimbați, hrăniți și antrenați, ceea ce va
ajuta la distragerea de la propriile probleme ale persoanei.
Câinii
și alte specii de animale de sprijin emoțional sunt ascultători grozavi, nu
judecă și nu obosesc niciodată să audă despre problemele unei persoane.
Animalele ajută și la singurătate într-o gospodărie altfel solitară.
Unii
câini pot fi, de asemenea, dresați în mod special să se întindă pe o persoană
în mijlocul unui atac de panică. Deși această acțiune sună simplă, cei mai
mulți oameni care au suferit atacuri de panică raportează că a avea câinele
întins în poală sau chiar pe întregul corp reduce semnificativ simptomele și
durata atacului de panică. Terapia cu presiune profundă folosind un animal de
sprijin emoțional poate reduce semnificativ simptomele unui atac de panică
atunci când apare.
Animalele
pot oferi sprijin emoțional contribuind la creșterea nivelului de oxitocină.
Oxitocina este benefică deoarece încetinește ritmul cardiac, scade tensiunea
arterială și ajută la prevenirea producției hormonilor de stres. Astfel,
nivelurile crescute ale acestui hormon în organism pot ajuta oamenii să se
simtă mai calmi și mai pașnici. Numai această substanță chimică ne poate ajuta
să luptăm cu emoțiile negative și efectele asupra sănătății mintale
experimentate adesea în urma traumei, iar observația științifică susține o
creștere a eliberării acestei așa-numite substanțe chimice a ”fericirii” ca
rezultat al interacțiunii cu animalele.
Câinii
și alte animale de companie care oferă sprijin emoțional ne pot ajuta de
asemenea, să învățăm cum să rămânem conectați și conștienți de momentul
prezent. Oamenii pot obține multe beneficii fiind mai atenți, inclusiv învățând
să-și folosească cât mai bine timpul și experimentând o creștere regulată a
dispoziției și o stabilitate emoțională în general crescută. Persoanele care nu
s-au confruntat cu traume pot beneficia de mindfulness, dar practicarea de
mindfulness poate fi un aspect esențial al ameliorării stresului atunci când
trauma a fost prezentă în viața unei persoane. Apariția emoțiilor dificile după
un eveniment traumatizant evenimente pot deveni obsesive și ne împiedică să
trăim momentul prezent. S-ar putea să ne gândim prea mult la ceea ce s-a
întâmplat, ruminând și retrăind. Mindfulness, un concept care câștigă
proeminență în discuțiile recente despre sănătatea mintală, poate ajuta la
contracararea acestor efecte.
Mindfulness
este abilitatea de a trăi fiecare moment pe măsură ce se dezvăluie și de a
accepta fiecare moment fără a judeca. S-a dovedit că practica de mindfulness
reduce stresul și îmbunătățește sănătatea și bunăstarea generală. Multe
activități pot îmbunătăți mindfulness, precum yoga, masajul, rugăciunea,
meditația, meșteșugurile, crearea de artă și alergatul, precum și multe altele.
Jocul, îmbrățișarea sau mângâierea animalelor noastre de companie este o altă
modalitate de a practica mindfulness, deși acest act poate fi atât subestimat,
cât și trecut cu vederea.
O
persoană diagnosticată cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție
(ADHD) poate avea deficite în dezvoltarea creierului și activitatea
creierului, care afectează capacitatea de a acorda atenție, de a sta nemișcat
și de a avea autocontrol. Cele trei simptome principale ale ADHD includ
hiperactivitatea, comportamentul impulsiv și incapacitatea de a menține
concentrarea. Acestea pot afecta capacitatea persoanei de a se concentra la
școală, la serviciu sau chiar acasă și pot perturba activitățile vieții de zi
cu zi.
Combaterea
acestora necesită intervenții timpurii și o soluție care poate ajuta este un
animal de sprijin emoțional, care poate ajuta persoana diagnosticată cu ADHD să
formuleze un program în care animalul trebuie hrănit, plimbat și jucat cu el.
Aceste rutine pot oferi o distragere a atenției de la anumite evenimente
declanșatoare și stres. Ar putea chiar ajuta la îmbunătățirea memoriei; dacă
proprietarul uită să îndeplinească o sarcină pentru animal, animalul de sprijin
emoțional le poate aminti de nevoile sale. Animalele de sprijin emoțional
reprezintă o distragere sănătoasă a atenției pentru persoanele cu ADHD;
persoana este concentrată asupra animalului și, prin urmare, nu este deranjată
de situații care ar exacerba în mod normal simptomele.
Animalele
de sprijin emoțional pot încuraja și mai mult coerența în viața de zi cu zi a
persoanelor cu acest diagnostic, și le pot ajuta să atingă obiective pe care nu
s-ar fi gândit niciodată că le-ar putea atinge. Asumarea responsabilității
pentru animal poate ajuta proprietarul să își asume responsabilitatea pentru el
însuși.
Un
animal de sprijin emoțional încurajează persoana să efectueze diverse
activități, cum ar fi mersul, alergarea sau înotul. După activitatea fizică,
nivelurile de serotonină și dopamină cresc. Acest lucru poate reduce depresia
și anxietatea, permițând persoanei să facă față mai bine situațiilor.
Oamenii
diagnosticați cu ADHD se consideră uneori eșecuri, deoarece nu sunt capabili să
facă lucrurile la timp, că fac multe greșeli, și nu reușesc să-și atingă
obiectivele. A avea un astfel de companion, le oferă nu numai oportunitatea de
a reuși, ci și de a obține sprijin emoțional și alinare de la animal. Acest
lucru îi poate ajuta să-și construiască încrederea și îi poate motiva să facă
mai mult.
O
persoană cu ADHD construiește o relație cu animalul său de sprijin emoțional,
având încredere din toată inima în animal. Acest lucru ajută la formarea de noi
relații și le face pe cele existente mai puternice. Prin îngrijirea unui animal
de sprijin emoțional, sentimentul de încredere și companie este sporit.
Persoana poate transfera aceste sentimente altor persoane care fac parte din
viața lor. Mai mult decât atât, animalele de sprijin emoțional introduc emoția
empatiei și, prin urmare, persoana este capabilă să se conecteze cu ceilalți la
un nivel mai profund.
Un
animal de sprijin emoțional poate fi sursa de stabilitate și coerență în fața
simptomelor imprevizibile de sănătate mintală. Aceste animale joacă rolul unui
însoțitor. Își ajută proprietarii să se relaxeze. Ele oferă confort și reduc
anxietatea.
Schizofrenia
este o tulburare însoțită de simptome precum iluzie, concentrare și abilități
cognitive reduse, halucinații și o motivație scăzută pentru viață. Pacienților
cu schizofrenie le este dificil să interpreteze realitatea. Persoanele care
trăiesc cu schizofrenie pot fi oameni obișnuiți care suferă ocazional de
episoade schizofrenice. Cu un tratament pe viață, este posibil să se reducă
severitatea simptomelor (credințe false sau ireale, halucinații auditive,
gândire dezorganizată și exprimare fără sens, comportamente și mișcări bizare,
retragere socială și igienă necorespunzătoare, gânduri sau tendințe
sinucigașe).
A
trăi cu schizofrenie necesită angajamentul față de medicație pe tot parcursul
vieții. Afecțiunea este tratată cu medicamente antipsihotice, dar acestea nu
sunt curative. Aceștia gestionează doar simptomele. Este un fapt cunoscut că
antipsihoticele au efecte secundare nedorite, de la insomnie la constipație,
neliniște și probleme sexuale. Din cauza acestor reacții adverse, majoritatea
pacienților cu schizofrenie pot fi reticenți în a lua medicamentul. Animalele
de sprijin emoțional reduc rata refuzului la medicamente. Acestea ajută la
relaxare și la gestionarea stresului în fața acestor efecte secundare nedorite
ale medicamentelor antipsihotice. Pacienții care au animale de sprijin
emoțional își pot lua medicamentele în mod constant și, ca urmare, pot avea mai
puține crize psihotice.
Dezorganizarea
și comportamentul iresponsabil sunt câteva dintre simptomele schizofreniei.
Psihologii și experții în sănătate mintală cred că pacienții cu schizofrenie
pot gestiona cu succes tulburarea cu dragoste și sprijin din partea celor din
jur. Un animal de suport emoțional oferă companie și sprijin în timp ce le
reamintește pacienților să fie responsabili. Prin construirea unei relații
strânse cu animalul de sprijin emoțional, pacientul cu schizofrenie își asumă responsabilitatea
pentru bunăstarea animalului. Ei vor învăța să aibă grijă de animal, să-i
hrănească și să-i protejeze. La rândul lor, pacienții pot deveni mai atenți la
sănătatea și igiena lor și își pot gestiona starea. În timpul unui episod
schizofrenic, pacienții pot găsi sprijin emoțional de la animalele lor de
companie. Animalele oferă dragoste necondiționată și o prietenie de încredere.
A avea un animal de companie alături, poate ajuta la reducerea nivelului de anxietate
și neliniște la pacienți. Ceea ce face ca animalele de sprijin emoțional să fie
esențiale pentru pacienții cu schizofrenie este disponibilitatea lor de 99%.
Sprijinul familiei, asistenților sociali și clinicienilor este elementar pentru
bunăstarea mintală a pacienților, dar niciunul dintre aceștia le-ar putea fi alături
târziu în noapte. Niciunul dintre acești oameni nu ar putea fi prezenți, gata
să stea cu pacientul toată ziua și să asculte discursul lor dezorganizat.
Animalul
de companie/pentru suport emoțional, poate fi dresat să îi amintească
pacientului să își ia medicamentele la timp, să întrerupă comportamentele
repetitive, să îi fie alături stăpânului în momentele de distres emoțional, să
își însoțească stăpânul în societate, să ofere discernământ împotriva
halucinațiilor, să atenueaze paranoia cu testarea realității.
Un
animal de sprijin emoțional devotat poate face diferența la oamenii care suferă
de temeri și fobii. Câinii, în special, au un simț înnăscut al
momentului în care stăpânul lor se simte stresat sau tulburat. Mulți vor veni
la proprietarul lor și vor pune capul în poală sau vor oferi o burtică pentru a
fi mângâiată. Frica este un răspuns normal la ceva care ar putea fi periculos,
cum ar fi senzația de anxietate într-o călătorie cu avionul când au loc
turbulențe. Această reacție de luptă sau fugă este utilă pentru a ne menține în
viață. O fobie însă, este o frică intensă și debilitantă de ceva care în
realitate reprezintă puțină amenințare. Chiar dacă persoana cu o fobie știe că
este o reacție irațională, totuși nu își poate controla răspunsul bazat pe frică
la o situație. Fobia este o frică intensă și debilitantă de ceva, care în
realitate reprezintă o amenințare insignifiantă.
Tipuri
de temeri și fobii comune: de mediu (furtunile, apa, înălțimile și frica de
întuneric), de animale (rozătoare, insecte, șerpi și chiar animale domestice,
cum ar fi câini/pisici), situațional (trecerea prin tuneluri sau poduri, frica
de spații mici – claustrofobie, și frica de a zbura), rănire și ace (teama de
ac, de a vedea sânge, de boală, de rănire sau de a avea orice procedură
medicală), diverse (teama de a face cancer, frica de sufocare sau chiar frica
de clovni). De asemenea, mai există: fobia socială – oameni care suferă de
frica de a vorbi în public și cei cărora le este frică de situații sociale
(Acest tip de fobie se caracterizează prin teama persoanei de a fi judecată,
criticată sau batjocorită. Acești oameni tind să sufere de o stimă de sine
scăzută și vor fi excesiv de conștienți de sine, chiar și până la punctul de a
nu mânca în public); și agorafobia (frica de spații deschise) – se crede că
această fobie debilitantă se bazează pe teama de a avea un atac de panică fără
a avea unde să scape. Oameni care evită locurile aglomerate, cum ar fi
mall-urile, cinematografele etc., pentru a nu fi stânjeniți atunci când se
confruntă cu un atac de panică.
Simptomele
fricii și fobiilor pot fi de la ușoare până la o panică deplină. De obicei,
persoanele care suferă de frică și fobie vor suferi mai mult cu cât sunt mai
aproape de declanșatorul lor. Ele pot fi, de asemenea, mai agravate dacă nu
există un loc aparent din care să scape rapid. Simptomele fizice sunt:
palpitații, respiratie accelerată, amețeli, strângere sau durere în piept,
senzație de leșin sau înroșire a feței, transpiraţie, stomacul contractat,
tremurat sau tremur; iar simptomele emoționale: sentimente de panică/anxietate
intensă, nevoie copleșitoare de a scăpa, frica de a pierde controlul sau de a
”înnebuni”, detașare de sine, neputință în controlul emoțiilor, sentimentul de
leșin sau chiar de moarte.
După
cum am mai menționat, simpla mângâiere a unui câine sau a unei pisici s-a
dovedit că scade tensiunea arterială și are un efect general de calmare și
pozitiv asupra stării de spirit și a funcției creierului persoanei. Pentru
persoanele care suferă de frică sau fobie, a avea un animal de sprijin
emoțional poate fi răspunsul. Chiar dacă fobia este de câini, animalele de
sprijin emoțional pot fi de orice specie de animal și sunt cel mai bine alese
după preferințele individuale. Fobiile sociale, în special, pot fi alterate de
a avea un însoțitor canin. Un câine poate fi foarte motivant, deoarece trebuie
să fie scos în aer liber pentru plimbări și timp de joacă. Reduce stresul și
chiar poate face din interacțiunile sociale o experiență pozitivă (poate că altor
persoane le va plăcea să se oprească și să mângâie un câine drăguț).
Câinii
și pisicile oferă, de asemenea, dragoste necondiționată. Pentru cei care suferă
de o stimă de sine scăzută, acest lucru poate fi foarte edificator,
deoarece un animal de sprijin emoțional nu va judeca sau critica persoana
pentru că este incomodă sau temătoare. În plus, a avea un animal de sprijin
emoțional poate întări un plan de tratament supravegheat medical, oferind
pacientului o cale către independență și libertate.
Alături
de depresie și anxietate, una dintre cele mai frecvente tulburări mentale la
persoanele de toate vârstele este tulburarea obsesiv-compulsivă.
Cel
mai teribil lucru despre TOC este că o persoană este conștientă că acțiunile
sau gândurile sale nu sunt normale, dar, în același timp, nu poate face față
singură acestei tulburări sau nu poate înceta să acționeze într-un fel sau
altul. În aceste situații, animalele de sprijin emoțional sunt soluția
perfectă. Aceștia sunt prieteni adevărați care vor fi mereu prezenți pentru a-i
distrage atenția proprietarului de la gândurile și ritualurile obsesive.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
este o tulburare care provoacă gânduri obsesive ce pot duce la acțiuni
compulsive. O persoană bolnavă este aproape întotdeauna conștientă de
comportamentul său irațional și vrea să scape de el, dar nu poate, deoarece dacă
acțiunea obsesivă nu este îndeplinită, apar anxietate și alte emoții neplăcute.
Persoanele cu TOC au adesea nevoie de control și rutină. Obsesiile sunt gânduri
recurente, dorințe, imagini care încurcă. Acestea pot fi frica de infecție sau
contaminare, gânduri nedorite sau tabu, gânduri agresive despre sine sau despre
ceilalți, și dorința de a organiza totul simetric sau perfect.
Compulsiile
sau acțiunile necontrolate sunt comportamente repetitive pe care o persoană TOC
pare să fie nevoită să le comită ca urmare a gândurilor obsesive. Compulsiile
comune sunt curățarea excesivă sau spălarea mâinilor, aranjarea lucrurilor
într-un anumit mod, verificarea continuă a ușilor închise, gazul acoperit și
fierul de călcat oprit, precum și numărarea constantă mental sau cu voce tare.
Toate
acestea îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții umane. Persoana devine
obsedată de tulburarea sa, incapabilă să-și facă treaba sau chiar să iasă din
casă în liniște. Persoanele cu TOC întârzie adesea, deoarece ritualurile
durează mult pentru a se finaliza. De aceea, această boală trebuie tratată cât
mai curând posibil.
Această
tulburare se caracterizează prin două simptome principale: obsesii și
ritualuri. Gânduri repetitive care fac persoana să se simtă anxioasă – ”obsesii”.
Pot fi cuvinte sau fraze neplăcute, imagini mentale sau îndoieli. De exemplu,
adesea oamenii suferă de gânduri de boală, violență și moarte (a lor sau a
celor dragi). Ei își fac griji că s-ar putea întâmpla ceva rău (atac terorist,
catastrofă, incendiu, inundație etc.), se gândesc la rănirea celor dragi,
suferă de gânduri obsesive despre poluare și curățenia propriului corp, idei
obsesive asociate cu imaginile sexuale.
Ritualuri
– acțiuni care vizează reducerea severității obsesiilor și a anxietății
asociate și a proastei dispoziții. Aceasta poate fi spălarea frecventă a
mâinilor și a corpului, numărarea, acțiunile și mișcările efectuate într-o
anumită secvență și un anumit număr de ori (legarea șireurilor, aprinderea și
stingerea luminilor, închiderea ușilor), verificarea de două ori a propriilor
acțiuni.
Tratamentul
tulburării obsesiv-compulsive este strict individual, este desemnat de medic în
funcție de afecțiune. Dar există linii directoare generale. De exemplu,
persoanele cu TOC trebuie să își reducă treptat ”ritualurile” la minimum.
Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să depășească gândurile obsesive,
iar animalul de companie ajută la asta.
Mângâierea
unui animal ajută la distragerea atenției și la organizarea gândurilor.
Animalul de companie calmează persoana, ajută la depășirea anxietății, din
cauza căreia apare adesea TOC. Animalele sunt capabile să reducă nivelul de
stres, să stabilească respirația și ritmul cardiac. Îngrijirea animalului și
plimbările zilnice cu acesta înlocuiesc treptat obsesiile persoanei.
O
persoană scapă de agresivitate și de gândurile suicidare. Începe să distingă
mai bine între ceea ce este cu adevărat important și ce condiții sunt impuse de
tulburare. Mai mult, o persoană se simte protejată, ceea ce este util mai ales
dacă una dintre manifestările TOC este un sentiment constant de pericol și
ritualurile sunt menite să protejeze.
Pe
de altă parte, dacă gândurile obsesive sunt asociate cu curățenia și frica de
murdărie, animalul ar putea fi un declanșator și mai mare. Același lucru este
valabil și pentru persoanele cărora le este frică de viruși și boli.
Animalele de sprijin emoțional pot
face parte și din planurile de tratament pentru tulburările de alimentație.
Acest concept este încă nou, dar încet-încet este abordat de tot mai mulți
specialiști. Pentru cineva cu o tulburare de alimentație, animalele de sprijin
emoțional pot fi antrenate să-i recunoască și să-i întrerupă comportamentul
dezadaptativ, cum ar fi mâncatul excesiv, epurarea, verificarea constantă în
oglindă și/sau alte comportamente ritualice. Animalele de susținere emoțională
pot opri aceste comportamente punându-se fizic în cale/blocându-și stăpânii sau
vocalizând insistent. Animalele de sprijin emoțional ar putea fi, de asemenea,
antrenate pentru a alerta membrii familiei despre comportamente dezadaptative.
Animalele
de sprijin emoțional pot fi antrenate pentru a le oferi proprietarilor mici
mementouri să mănânce o masă/gustare sau să-și ia medicamentele. Să-și
coordoneze programul în jurul animalelor de companie. Animalele sunt orientate
spre rutină și îl vor ajuta pe stăpânul lor să își respecte programul. Un
exemplu ar putea fi luarea mesei în același timp cu animalul lor de sprijin
emoțional; niciun animal de companie nu-și va lăsa vreodată stăpânul să uite că
este timpul să mănânce.
A avea un însoțitor cu patru
picioare îi poate ajuta și pe cei care trăiesc cu tulburare de personalitate
borderline, dobândind abilități sociale mai bune, conectându-se cu
comunitatea și având abilități de adaptare îmbunătățite, după cum a arătat o
nouă cercetare.
Studiul
efectuat la Universitatea Curtin (Perth, Australia), publicat în revista
Advances in Mental Health, a examinat experiențele a opt persoane cu vârste
cuprinse între 18 și 65 de ani, care trăiesc cu tulburare de personalitate
borderline, care erau însoțite fie de un câine, fie de o pisică, șobolan sau
pasăre.
Autorul
principal, dr. Julie Netto, de la Scoala de Terapie Ocupațională, Asistență
Socială și Patologie a Vorbirii de la Universitatea Curtin, a declarat că
cercetarea a avut ca scop explorarea impactului deținerii animalelor de
companie asupra emoțiilor, interacțiunilor și activităților celor care trăiesc
cu tulburare de personalitate borderline.
”Deținerea
de animale de companie este asociată în mod obișnuit cu multe beneficii
psihologice, inclusiv companie, sprijin social, stimă de sine îmbunătățită, și
dezvoltarea atașamentului”, a spus dr. Netto.
”Cercetarea
noastră a urmărit să determine dacă deținerea de animale de companie ar putea
ajuta adulții care trăiesc cu tulburare de personalitate borderline, care pot
avea adesea provocări emoționale și sociale. Am descoperit că deținerea de
animale de companie poate oferi sens și scop, poate influența atașamentele
emoționale pozitive, poate influența conexiunile sociale pozitive, promovează
participarea și implicarea în activități semnificative și are valoare
terapeutică pentru persoanele cu tulburare de personalitate borderline.
Tulburarea de
personalitate borderline este caracterizată prin instabilitate emoțională,
dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale, și imaginea de sine
distorsionată.”
Prevalența
tulburării în Australia este estimată la 1 – 6%, dar persoanele cu tulburare de
personalitate borderline reprezintă 43% dintre pacienții internați și 23%
dintre pacienții ambulatori în serviciile de sănătate mintală din Australia.
Persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate borderline se pot angaja
în comportamente impulsive, auto-vătămatoare sau suicidare, ca răspuns la
sentimentele de abandon.
Cu
toate acestea, toți participanții la studiu au descris modul în care animalul
lor de companie a facilitat implicarea în activități de rutină legate de
îngrijirea acestuia, inclusiv hrănirea, mersul pe jos și îndeplinirea nevoilor
de bază. Deținerea de animale de companie a promovat, de asemenea, participarea
la activități dincolo de îngrijirea animalelor de companie, inclusiv îngrijirea
de sine, noi hobby-uri, conexiuni sociale și alte interese.
A
avea un animal de companie i-a încurajat pe oameni să acceseze comunitatea lor
și să se implice în ea, deși participanții au spus că există și provocări
asociate cu deținerea animalelor de companie, inclusiv efortul financiar.
Participanții au reflectat asupra sentimentelor negative asociate cu deținerea
animalelor de companie, inclusiv vinovăția, îngrijorarea și frica. Gândul că
animalele lor de companie ar fi rănite sau muri a fost, de asemenea, o
îngrijorare. Patru participanți au raportat că animalele de companie au avut o
influență liniştitoare asupra stării lor de spirit. Unul a raportat că a avea
un animal de companie reduce timpul petrecut într-un ”spațiu negativ al
minții”. Un altul a raportat că s-a ”blocat” într-un ciclu de gânduri negative,
dar animalele de companie au facilitat întreruperea acestui ciclu oferind
oportunități de a-și concentra atenția în altă parte.
Dr.
Netto a spus că descoperirile susțin și mai mult rolul esențial al animalelor
de companie pentru tratamentele terapeutice: ”Cercetările anterioare sugerează
că deținerea de animale de companie poate fi folosită pentru a avea un impact
pozitiv asupra copiilor, persoanelor cu boli cronice și a vârstnicilor.
Descoperirile noastre arată că compania animalelor poate ajuta, de asemenea, să
susțină călătoriile personale de recuperare pentru persoanele în special cu
tulburare de personalitate borderline. Sunt necesare cercetări suplimentare
pentru a explora legătura dintre cei doi factori, dar descoperirile noastre
sunt promițătoare și pot fi de interes pentru medicii de sănătate mintală care
pot folosi valoarea terapeutică a animalelor de companie pentru a îmbunătăți
viața persoanelor care trăiesc cu această tulburare.” (Articol de Neelima
Choahan, 13 iulie 2018, blogul NewsGP - clinică).
Relația cu animalul de companie poate fi și un model pentru
stilul de atașament securizant. Suzanne Phillips, coautoare a cărții „Healing
Together" descrie legătura noastră cu animalele de companie ca fiind o
sursă de inspirație pentru relațiile noastre de cuplu. Ea evidențiază faptul că
în general avem tendința de a percepe animalele de companie ca fiind altruiste
și iubitoare, în ciuda obiceiurilor lor supărătoare: ne trezesc in toiul
nopții, distrug obiectele din casă, solicită atenția noastră exclusivă și
totuși noi trecem totul cu vederea si le îndrăgim. De fapt, legătura noastră cu
animalele de companie este un exemplu excelent de prezență sigură în viața
noastră.
“Putem lua ca model atitudinea noastră față de animalele
de companie, aceasta reprezentând abilitatea noastră de a dezvolta un stil de
atașament securizant - nu presupunem că ele urmăresc să ne rănească, nu le purtăm
pică atunci când mănâncă ceva ce nu trebuie ori când fac dezordine, le salutăm
cu bucurie la întoarcerea acasă (chiar dacă am avut o zi grea la serviciu) si
rămânem alături de ele orice-ar fi.” (Amir Levine, Rachel S.F.Heller, Stilurile
de atașament, 2010).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu