Religia dpdv psihologic

 Mecanisme

 

Au fost propuse o serie de modele și mecanisme pentru relația dintre religiozitate și depresie (Kennedy, 1998; Smith, McCullough et al., 2003; Plante și Sharma, 2001). Trei posibilități frecvent discutate sunt:

1. Religiozitatea influențează depresia prin tamponarea stresului, acționând ca supresor sau moderator și oferind mecanisme de coping sau de evaluare pozitive. În modelul supresor, practicile religioase cresc ca răspuns la stres și acționează pentru a amortiza potențialul său de declanșare a depresiei. În modelul moderator, practicile religioase nu cresc, dar devin mai eficiente la niveluri mai mari de stres, tamponând împotriva posibilității de depresie. Prezența unei relații armonioase cu Dumnezeu pare să aibă un efect de tamponare deosebit de puternic (Levin, 2002).

2. Religiozitatea ajută persoana să facă față efectelor emoționale ale depresiei, oferind poate o modalitate de a căuta confort sau de a descuraja stresul.

3. Religia contribuie la prevenirea depresiei prin descurajarea comportamentelor care cresc riscul de stres sau depresie, cum ar fi consumul de substanțe.

            Există dovezi care susțin toate aceste modele, precum și dovezi că pot exista influențe comune de dezvoltare sau biologice care afectează atât religiozitatea, cât și depresia. Majoritatea cercetărilor au sugerat că principalul efect util vine din implicarea pe termen lung în credințe, practici și în viața comunității care apoi exercită un factor protector, tamponând efectele negative ale stresului asupra sănătății mintale și bunăstării psihologice (Williams, Larson, Buckler , Heckmann, & Pyle, 1991).

Solidaritate

 În aceastã dimineatã am ajuns la Centrul de transfuzie sanguinã Bucuresti din str. Doctor Constantin Caracas nr.2, unde am asistat întâmplãtor la o mobilizare de forte a circa 80 de adolescenti, colegi de liceu ai unui tânãr ce a suferit un grav accident în weekendul ce tocmai a trecut. 

Elevii, bãieti si fete, au venit în numãr mare sã doneze sânge pentru colegul lor aflat în stare gravã într-un spital din sectorul 4 al capitalei, din ce am reusit sã aflu din discutiile lor avute pe coridoarele centrului. Tineri frumosi, voiosi, miscati de întâmplarea nefastã în care a fost implicat acel bãiat, au dat zvon pe retelele de socializare cã unul dintre cunoscutii lor are nevoie de ajutor, si au trecut la fapte.

M-a miscat gestul lor mãrinimos si a trebuit sã îi dau drept exemplu si sã vorbesc despre fapta lor omenoasã, într-o societate aparent din ce în ce mai egoistã, cã existã sperantã pentru un viitor al solidaritãtii si al altruismului.

Nu stiu dacã se va expune povestea lor la Stiri, nu am vãzut echipaje de filmãri în timpul cât am stat acolo, dar vreau sã cred cã va rãsuna cumva ecoul faptei lor bune. 

Mi-au dat sperantã în omenire acesti copii astãzi. Si ne pot da lectii multora dintre noi despre ce înseamnã sã fii alãturi de ceilalti, nu doar din vorbe ci mai ales din actiuni.

Sãnãtate multã tuturor! 

Pilda Copacului dorintelor

 A fost o datã un om, care istovit mergea prin desert în cãldurã si praf. Obosit si sleit de puteri, a zãrit ca prin minune un copac mare cu o coroanã deasã si s-a oprit sub el sã se odihneascã.

Rezemându-se de copacul binefãcãtor, si-a spus:

“Mi-e atât de foame, ce bine ar fi dacã as avea acum de mâncare”.

Si mâncarea apãru, si omul se îndestulã.

Apoi, a gândit:

“Ce sete îmi este acum.. Ce bunã ar fi niste apã rece.”

Si vesele cu apã apãrurã, iar omul îsi potoli setea.

Si stând el asa la umbra minunatã, se gândi:

“Dar oare de unde au apãrut mâncarea si apa? Sigur niste stafii le-au adus!”.

Si dintr-o datã au apãrut stafiile.

Apoi omul a spus:

“Cu sigurantã aceste stafii mã vor tortura si mã vor ucide!”.

Si astfel se întâmplã.

Acel om întâlnise Copacul vietii, care îndeplinea toate dorintele si gândurile oamenilor.

Noi suntem creatorii propriului destin, si dacã trãim în armonie cu Sinele nostru, cu Divinitatea si cu mediul înconjurãtor, putem avea tot ce ne dorim.

Nu te gândi cum se va înfãptui, lasã asta în seama puterilor superioare. Tu doar sã ai încredere si sã faci Bine, pentru a primi Bine înapoi.

Secretul dorinței într-o relație de lungă durată

 De ce dispare pasiunea de la începutul relației? De ce un nivel ridicat de intimitate  nu înseamnă neapărat și o relație sexuală activă? Ne mai dorim ceea ce avem deja? De ce fructul interzis este mai atrăgător?

Acolo unde apare romantismul pare că dispare erotismul, iar pentru o relație împlinită de cuplu, este nevoie de ambele.

La baza susținerii dorinței într-o relație de lungă durată stau două nevoi fundamentale: cea de siguranță, bizuință, predictibilitate, permanență, dar și nevoia de risc, aventură, mister, necunoscut, surpriză. 

Înainte, aceste două nevoi păreau imposibil de împlinit într-o relație cu o singură persoană. Căsătoria era o instituție economică în care se atingeau obiective precum: a avea copii, statut social, companie, iar în prezent, ne dorim ca partenerul să ne ofere în continuare aceste lucruri dar și altele precum: să ne fie cel mai bun prieten, confidentul de nădejde, și iubire pasională.

Apartenență, identitate, continuitate, mister, aventură.

Verbul atribuit Dragostei este “a avea”, iar cel atribuit Dorinței este “a vrea”.

Atracția crește atunci când partenerii sunt separați, deoarece lasă loc imaginației despre propria persoană în contact cu cealaltă. Imaginația joacă un rol esențial în Dorință.

Atracția față de partener/ă crește și atunci când îl/o vedem în elementul său, atunci când face ceea ce-i place, când ne vedem partenerul radiînd cu încredere în sine. Astfel avem ocazia de a-l vedea într-o lumină nouă, dintr-o altă perspectivă.

Marcel Proust a spus că “Uneori, misterul nu este despre a călători în locuri noi, ci de a te uita din altă perspectivă.”

Atracția crește deasemenea când partenerul aduce noutate, cum ar fi umorul sau schimbarea de stil în aparența sa.

Paradoxul dintre Dragoste și Dorință este că ceea ce definește pe una, anulează pe cealaltă. Dragostea înseamnă reciprocitate, grijă, protecție, responsabilitate față de celălalt; iar Dorința aduce sentimente potrivnice Dragostei: gelozie, posesivitate, agresivitate, dominanță, răutate. 

Dragostea este altruistă, Dorința este egoistă, cum să găsim un echilibru?

Din experiența cuplurilor care au reușit să păstreze vie flacăra dorinței, aflăm că aceștia își respectă spațiul erotic personal, unde cei doi renunță la responsabilitate, că preludiul începe de îndată ce tocmai s-a încheiat partida de amor, și au înțeles că erotismul se manifestă în cicluri hormonale și emoționale.

Lucrurile făcute pas cu pas

 Toate lucrurile mărunte pot deservi ca și conștientizare.

“Zen înseamnă a face lucrurile pas cu pas” a spus un maestru buddhist.

Atenție asupra a ceea ce faci și 

Atenție asupra atenției.

Atenție înseamnă conștientizare. 

Răspunsurile întrebărilor existențiale (“Cine sunt?”“Care sunt misterele Universului?”) nu se află în gândirea conceptuală, care este limitată.

De-a lungul evoluției umane, gândirea conceptuală a fost foarte folositoare dar și distructivă atunci când nu a fost însoțită de Înțelepciune.

Gândirea conceptuală, ca și literele alfabetului, ca și cuvintele, sunt limitate.

Pe când Înțelepciunea transcede Conceptul (integrându-l) și apare din conexiunea cu Ființa ta superioară.

Conceptul Ființei superioare poate varia de la Divinul/Dumnezeul din noi, la Suflet, fiind “Psihic (din greacă ψυχή psūchê) este un termen cu origine greacă, care localizează sufletul uman sau mintea sa ca totalitate intelectivă și afectivă” în conexiune și armonie cu vibrațiile mediului înconjurător. 

Un an bun să fie

 Andocarea sufletului în scopul vieții tale în armonie cu natura ta adevărată. Odată ce ești pe drumul corect, totul decurge de la sine. 

Pentru a afla care îți este adevărata natură, este nevoie de multă introspecție, ce poate avea loc doar dacă porți conversații 100% sincere cu tine însuți. Să îți confrunți cele mai refulate gânduri, să te întrebi și să-ți răspunzi cu toată onestitatea despre cele mai mari tabuuri ale tale. 

O binecunoscută metodă este deasemenea Meditația, unde te retragi ca să fii singur cu tine, să te conectezi psihic la corpul tău fizic, să îți urmărești gândurile cum vin și pleacă, și să încerci să le identifici. Specialiștii recomandă adoptarea unei poziții confortabile pentru corp, șezut și cu palmele pe genunchi, ochii închiși și numărarea respirației, pe un fundal de muzică liniștitoare. 

Dar fiecare dintre noi poate avea o metodă proprie prin care să reușească să se deconecteze. 

Pe parcurs ce te vei cunoaște mai bine, vei știi mai bine ce ți se potrivește să faci în această viață. Vei obține o nouă perspectivă asupra aspectelor din viață care te deranjau și vei simți că ești pe calea cea bună. Autocunoașterea îți poate dezvălui aptitudini și calități de care poate nu erai conștient și nu le valorizai la potențialul maxim. 

Cu încredere, cu puțină autodisciplină, cu multă răbdare și cu perseverență poți reuși orice îți propui.

Anul nou este întotdeauna un moment bun..