Rezumat dupa cartea “Ordinea nasterii” de Linda Blair, psiholog clinician specializat in terapie cognitiva.
Primul nascut
Ca prim nascut, copilul este expus mai mult la discutiile adultilor si martor la comportamentul lor social. De aici, copilul va deprinde cu usurinta exprimare verbala, si astfel va avea succes la scoala.
Primul nascut a primit multa atentie din partea parintilor, formandu-se astfel multe amintiri. Copilul creste cu incredere mare in sine, fiind primul (unicul) miracol al parintilor.
In latura negativa, parintii au fost novici cand l-au crescut pe copil, acestia simtindu-se anxiosi iar copilul percepand asta si crescand cu un sentiment permanent de ingrijorare.
Fiind expus mai mult in compania adultilor, copilul -ca orice fiinta umana- a avut tendinta de a se compara cu singurii oameni din jurul sau: adultii. De aici se trage perfectionismul si credinta "Nu ma descurc destul de bine", chiar si atunci cand rezultatele sunt bune.
Primii nascuti manifesta dorinta puternica de a primi aprobare din partea tuturor, in special a celor din conducere.
Caracteristici, pe scurt:
- gata sa-i multumeasca pe ceilalti, in special pe cei cu autoritate,
- tendinta de a asculta regulile si sa urmeze calea batatorita decat sa incerce idei radicale,
- mai inclinati decat ceilalti in a prelua pozitii de lider,
- capabili de a se descurca bine la scoala,
- ascultatori, organizati, responsabili,
- isi vor impune mereu standarde inalte, au un mare simt critic,
- sunt predispusi la ingrijorare, gelozie si vina, de aceea ajungand adesea la a cauta ajutor profesional.
Cel mijlociu
Daca diferenta de ani dintre mijlociu si mezin este mai mare de 3 ani, atunci sunt probleme. Dupa varsta de 3 ani, cel mijlociu va simti beneficiile de a fi ultimul copil nascut al familiei. Aceasta va fi cauza geloziei pe mezin, atunci cand apare.
Pentru ca parintii au fost mai relaxati cand a sosit al doilea, copilul a simtit ca este intr-un ambient securizant, cu parinti mai priceputi. Asta insemnand ca este mai putin predispus la anxietate.
De nevoie, copilul mijlociu dezvolta o personalitatte ingenioasa, fiind nevoit sa atraga cumva atentia asupra sa, din frageda pruncie.
Aflandu-se in competitie pentru atentia parintilor cu fratele mai mare, si mai tarziu si cu cel mai mic, in acelasi timp facand asta fara sa-l supere pe fratele mai mare, starnindu-i gelozia si razbunarea. Astfel ca dezvolta foarte bune aptitudini sociale.
Sociabilitatea este principala trasatura de caracter a copilului mijlociu.
"Mijlocii" sunt capabili de a se intelege bine cu majoritatea oamenilor si sa restabileasca armonia sociala acolo unde are loc un conflict.
Cooperanti, aducand solutii de compromis, si buni in a opri conflicte fara sa ia partea cuiva.
Ambii: primul nascut si cel mijlociu stiu cum sa puna capat unui conflict dar rezultand diferit: cel mai mare incearca sa obtina puterea, in timp ce al doilea tinde sa se compromita pentru a avea pace in final.
Cei mijlocii cedeaza usor la presiunile de grup. Este important ca cel mijlociu sa petreaca timp cu altii de aceeasi varsta, pentru ca modelele de comparatie sa fie realiste cronologic. Altfel, modelul de referinta va fi fratele mai mare, ale carui standarde sunt deja foarte mari (dupa ce a avut ca referinta parintii adulti).
Daca primul nascut si mijlociul sunt de sexe diferite, atunci modelul de comparatie este irelevant. Nu ar simti atat de puternic spiritul de competitie, fiecare sex avand pozitii sociale diferite.
Pentru a concura sa obtina atentia parintilor, contra fratilor mai mari (care au dezvoltat tehnici foarte bune de comunicare, de unde rezultate bune la scoala), copiii nascuti pe pozitia mijlocie trebuie sa gaseasca alte cai. Adesea ei se orienteaza catre sport sau arte.
De asemenea, cei mijlocii sunt si primii care parasesc cuibul parintesc, la o varsta frageda. Acest fapt se poate intampla din motive variabile, cum ar fi oboseala in a face compromisuri in permanenta, sau se gandesc ca in societate pot ocupa un loc mai bun decat in familie.
- au un spirit aventurier care se poate adapta la orice situatie,
- sunt foarte empatici si se pot angaja in multe cauze pentru cei defavorizati. "Ii voi ajuta pe acei oameni, asa cum mi-ar fi placut si mie sa fiu ajutat."
- in anii adolescenti este posibil sa adopte un stil vestimentar iesit din comun, ca sa se faca remarcat.
In latura negativa, copilul nascut mijlociu poate avea dificultati in a-si gasi drumul in viata, nestiind ce isi doreste intradevar sa faca.
Pot ajunge sa priveasca viitorul intr-un mod pesimist, fatalist, si sa se simta depresivi sau anxiosi, obositi si dezorientati. Aceasta pentru de foarte mici au trebuit sa-si reprime propriile dorinte, stiind ca oricum nimeni nu i le va implini.
O buna forma de terapie in acest caz, este sa fie incurajati sa-si gaseasca talentele si pasiunile, si sa li se spuna ca au acelasi drept ca si ceilalti sa-si manifeste visele si aspiratiile.
Cand vine vorba de a-si gasi un partener, cei mijlocii se vor intelege cu oricine, gratie naturii lor pacifiste.
Totusi, aceasta maleabilitate poate fi deranjanta. daca nu-si apara niciodata drepturile si nu se arata puternic, partenerul isi poate pierde respectul pentru ei si pot incerca sa profite. Cel nascut mijlociu se va simti si mai neimplinit.
Este important sa-si rezerve timp pentru el, pentru a se gandi ce conteaza cel mai mult si sa-si declare cu voce tare doleantele.
Din punct de vedere al carierei, cei nascuti mijlocii se vor simti cel mai bine lucrand in colective. Din nou, din cauza maleabilitatii, colegii le pot provoca frustrare prin incarcarea cu sarcini ce nu le-ar reveni in mod normal. Ideal este sa lucreze in organizatii unde rata de satisfactie a angajatilor este una buna. Sau, ar putea sa lucreze pe cont propriu. De asemenea, vor simti implinire lucrand pentru cauze umanitare.
Ultimul nascut
Locul pe care majoritatea oamenilor l-ar alege spunand ca ultimul copil nascut este cel mai rasfatat. Oamenii au tendinta de a fi atenti si indulgenti cu ei, intinzandu-le o mana de ajutor atunci cand cer.
Potrivit sindromului "cuibului parasit", parintii traiesc experienta ultimului copil nascut cu nostalgie, asta daca stiu ca va fi ultimul. Acest fapt va face parintii sa incurajeze dependenta copilului fata de ei, la fel si comportamentul imatur, pentru a ramane copil cat mai multa vreme.
De asemenea, parintii au tendinta sa fie extrem de indulgenti, pare-se ca sa nu repete greselile pe care cred ca le-au facut cu primii copii.
Mezinii scapa nepedepsiti pentru ca parintii nu ii pot supraveghea indeaproape. De data aceasta, parintii sunt mai relaxati si mai experimentati si stiu ce reguli trebuiesc impuse.
Ultimii nascuti sunt crescuti intr-un mediu in care sunt incurajati sa ramana dependenti de cei din jur, acestia asteptand ca toata lumea sa le sara in ajutor si sa-i trateze cu blandete.
Acest fapt cultiva cresterea sarmului personal, in loc de straduinte si eforturi.
Mezinii sunt sociabili, sarmanti si simpatici. Ei joaca rolul bufonului pentru a-i distra pe cei din jur. Le place sa fie in centrul atentiei si sunt considerati sufletul petrecerii. Pentru ei, acest tip de comportament devine obisnuinta.
Conform teoriei divergentei a lui Darwin, cel mai tanar din familie trebuie sa gaseasca un nou tip de comportament, diferit de al fratilor mai mari, care sa-i faca la fel de placuti ca ceilalti copii ai familiei.
Mezinii pot fi de asemenea si manipulatori. Farmecul devine o arma a manipularii ca o cale de a se descurca in viata. Pentru a elimina acest tip de comportament, parintii trebuie sa lase copilul sa faca lucruri de unul singur si sa le aprecieze/dezaprobe actiunile. Pentru a evita dependenta de ceilalti copilul trebuie incurajat sa fie mai independent si mai matur, sau pur si simplu sa foloseasca farmecul pentru a realiza lucruri.
Ultimii nascuti pot fi si dezordonati si sa nu incerce sa repare asta. Pe ei nu-i deranjeaza la fel de tare ca pe ceilalti (cum ar fi un prim nascut anxios sau un copil singur la parinti, ambii foarte bine organizati). Mezinii se misca fara a se opri sa se gandeasca incotro s-o ia, fiind obisnuiti sa lase responsabilitatea in mainile altora. Un prim nascut intotdeauna isi va rezerva timp ca sa planuiasca.
Totusi, aceasta lipsa de organizare nu trebuie vazuta neaparat ca o trasatura negativa, caci are si o perspectiva pozitiva: creativitatea si inovatia.
Lipsa planurilor permite "prinderea ideilor din aer". Multi dintre marii inventatori si pioneri au fost mezini ai familiilor. Din nou, facem referire la principiul divergentei al lui Darwin: pentru a captiva atentia parintilor, acestia copii au trebuit sa apara cu noi cai, altele decat cele utilizate de catre fratii mai mari.
Mezinii au o inclinatie catre rebeliune si contestare a autoritatii. Din moment ce ei adopta idei si comportamente noi, inseamna ca se razvratesc impotriva conventionalitatii. Multi oameni vor vedea asta ca o sfidare a obiceiurilor bine inradacinate.
Respectul pentru autoritati (tipic primului nascut) si actiunile de compromis pentru stabilitatea sociala (dupa cum procedeaza copilul nascut mijlociu), sunt calea pe care se merge daca se vrea ca lucrurile sa ramana asa cum sunt. Insa, daca vrei sa iei parte la o descoperire creativa, trebuie sa dai la o parte regulile si conventionalitatea. Mezinii vor fi considerati rebeli in timpul vietii si pioneri (poate chiar genii) mult timp dupa.
Din punct de vedere al carierei, alegerea ideala pentru un mezin este sa lucreze in ritmul personal, cu libertatea de a urmari si dezvolta ideile asa cum vin. Totusi nu prea avem cu totii libertatea de a lucra pe cont propriu, asa ca la inceput este potrivit ca mezinul sa lucreze intr-un mediu unde creativitatea sa este incurajata, iar daca totusi mai tarziu vor lucra independenti, trebuie sa aiba autodisciplina pentru a duce la capat lucrurile. Ceea ce va fi mai greu pentru ei decat pentru altii.
