Stima de sine

   Atât stima de sine, cât și încrederea sau respectul de sine nu sunt caracteristici cu care ne naștem, precum ochii albaștri sau gropița din bărbie. Ci sunt caracteristici care se construiesc în timp și care sunt într-o permanentă dinamică. Ele sunt influențate de modul în care interpretăm evenimentele psiho-emoționale ce au o anumită frecvență în derularea lor.

Stima de sine este propria percepție despre ceea ce noi reprezentăm într-un mediu social. Această percepție este influențată de mulți factori, precum: mediul social, familia, forma de educație, cultura, sistemul de valori, amintirile. Între noi și acești factori există un filtru de interpretare al informațiilor, filtru care poate să ne ducă spre o interpretare depersonalizată sau una generatoare de încredere. Calitatea  acestui filtru stă în puterea noastră de control. Astfel obținem o stare de echilibru.

   O femeie care ani de zile a acceptat, atât din partea soțului, cât și din partea celorlalți membri ai familiei  mesajul că nu este bună decât să facă mâncare și curățenie în casă, nu va avea încredere că poate mai mult de atât sau că poate să ceară mai mult.
   Un copil care ani de zile a primit din partea părinților mesajul că este neîndemânatic și că vecinul este mult mai bun, va ajunge să nu aibă curajul de a lua decizii și va trăi în umbra celorlalți.
   Interesant este faptul că toate aceste persoane care au dezvoltat o lipsă de încredere, SIMT că pot mai mult, dar nu au CURAJUL să acționeze. Astfel, apare frustrarea, care se transformă  în resemnare.    

Atitudinea resemnată se va întipări pe fizionomie și ulterior, în limbajul comportamental. Îmbătrânind mult mai devreme decât ceilalți.

   Cum facem să nu ajungem acolo? În primul rând, trebuie să conștientizăm faptul că putem mai mult, că suntem capabili și de altceva. Apoi, ne inventariem calitățile (resursele) proprii: la ce ne pricepem cel mai bine, ce ne atrage cel mai mult și ulterior, investim timp, bani și energie în acele activități care ne reprezintă.

   În tot acest proces, vom întâmpina o rezistență la schimbare. Ne este greu să schimbăm toate atitudinile influențate de  factorii externi, părerile despre noi înșine. Ne este dificil să acceptăm faptul că avem dreptul la odihnă chiar dacă nu am gătit, că putem lucra în același domeniu de activitate în care lucrează și vecinul, sau că putem spune ,,Nu!" când simțim un disconfort. Ne este greu să acceptăm că putem fi liberi în luarea deciziilor.
În momentul în care vrem și acceptăm faptul că poate fi și altfel, atunci vom acționa singuri sau asistați de un specialist. Important este să o facem. 

Și un gând de încheiere... 

Zâmbiți! Nimic nu este veșnic!