Personalitatea cuprinde caracteristicile cele mai importante, relativ stabile in timp, ale individului, care justifica consecventa comportamentului sau. (Opre, 2004).
Termenul de personalitate se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica, la maniera sa obisnuita de a percepe mediul inconjurator si propria persoana, cat si maniera de a se comporta si reactiona. (Rizeanu, 2016).
Tulburarile de personalitate sunt tipare de gandire, simtire si comportament interpersonal ce sunt relativ inflexibile si produc tulburari functionale semnificative sau suferinte subiective individului.
Acestea constituie deviatii extreme si importante de la modul in care un individ mediu din cadrul unei culturi date percepe, simte, gandeste si stabileste relatii cu ceilalti. Respectivul model tinde sa fie stabil si sa includa numeroase situatii care implica functionarea psihologica si comportamentala. (Holdevici, 2003).
Tulburarile de personalitate ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate - persoanele care prezinta astfel de tulburari nu sunt nici bolnave mintal, dar nici pe deplin normale.
Pe scurt, iata tulburarile de personalitate descoperite pana in prezent, conform Manualului de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale DSM-V:
Paranoidă, schizoidă, schizotipală, antisocială, borderline, histrionică, narcisistă, evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă, personalitatea depresivă si cea pasiv-agresivă.
Le vom discuta pe fiecare in parte in articolele viitoare.
De retinut ca acestea se pot diagnostica cu ajutorul psihoterapeutului si al psihiatrului prin masuratorile criteriilor specifice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu