Tulburarea de personalitate paranoidă

   TP paranoidă face parte din grupul A al tulburărilor de personalitate împreună cu tipurile schizoid și schizotipal, cele din spectrul schizofrenic.

   Persoanele cu TP paranoidă manifestă neîncredere și suspiciozitate față de alții, ale căror intenții sunt interpretate ca rău-voitoare și acestea persistă chiar în fața unor dovezi puternice că nu există nici un motiv de îngrijorare. 

   Aceștia testează deseori fidelitatea partenerilor, sunt extrem de sensibili la jigniri și scanează în permanență mediul înconjurător în căutare de “semne” care să le confirme temerile. (Tudose, 2007).

   Sunt oameni izolați care tind să poarte pică multă vreme, iar dacă dau de greutăți, cei cu TP paranoidă tind să acuze forțe externe pentru eșecurile lor și să-i învinovățească mereu pe ceilalți. Refuză să ierte ceea ce ei percep ca fiind insulte, denaturează evenimentele și privesc acțiunile amiabile ca fiind posibil ostile. Sunt combatanți când vine vorba de dreptul lor, sunt extrem de geloși în relațiile intime și cer partenerului să se dedice în totalitate.

   Deși suspiciunile lor sunt fără căpătâi, cei cu TP paranoidă au tendința să își verifice constant partenerul de viață în căutare de semne care să le confirme că sunt înșelați.

În activitatea profesională depun multe eforturi și se descurcă foarte bine, dar au numeroase dificultăți inter-relaționale, de integrare și armonizare.

   Una dintre teoriile dezvoltării timpurii a acestei TP pornește din lipsa de încredere, datorată comportamentului greșit și lipsei de afecțiune a părinților (Cameron, 1974), sau că teama de a fi pedepsit sau controlat de ceilalți duce la izolare interpersonală (Millon, 1996).

   Cercetătorii prezintă câteva indicii timpurii posibile ale TP paranoidă:

• vigilența permanentă;
• grijă exagerată pentru confidențialitate;
• tendința de a-i învinui pe alții pentru propriile probleme;
• conflicte repetate cu autoritățile;
• tendința de a contracara rapid sau de a provoca ostilitatea celorlalți;
• tendința de a căuta insistent dovezi care să-i confirme așteptările negative în privința celorlalți;
• incapacitatea de a se relaxa, mai ales în preajma altora;
• inabilitatea de a detecta umorul;
• disprețul față de cei pe care-i consideră slabi sau indulgenți;
• dificultăți în exprimarea sentimentelor de tandrețe;
• gelozie patologică.

   Această tulburare debutează în tinerețea timpurie și este nevoie ca cel puțin patru din șapte criterii să fie îndeplinite pentru a putea fi pus un diagnostic.

   Tratamentul este dificil deoarece aceste persoane nu se încred în psiholog, solicită tratament foarte rar iar atunci când o fac, tind să devină și mai paranoizi.

Terapia cognitiv-comportamentală este indicată în tratamentul TP paranoidă, deoarece este structurată și orientată spre rezolvarea problemelor. Se utilizează tehnici comportamentale de expunere la situații interpersonale, tehnici de inoculare a stresului, antrenament asertiv, tehnici de rezolvare a problemelor.

Sursa: “Tulburările de personalitate” - Steliana Rizeanu, Editura Universitară, București, 2020.