Talente înăbușite

Copiii trebuiesc lăsați să facă ce vor, dacă vrem să devină oameni de succes.

În primul rând, ce înseamnă Succes?

Conform dexului, este sinonim cu “izbândă, reușită”. Să aibă un om succes in viață înseamnă să reușească ceea ce-și propune.

Își propune sieși. 

Ca părinte nu poți decide in locul viitorului adult ce să își dorească de la viață.

Poți doar să îi oferi perspective, prin prisma cunoștințelor ce le-ai acumulat.

Dar cel mai bine este să îl încurajezi să exploreze singur ce îi place sa facă, și apoi să îl susții necondiționat în orice își alege.

Altfel, îi vei înăbuși personalitatea și creativitatea, și nu va fi bine, poate ajunge să te și urască, pentru că l-ai obligat sa trăiască visurile și idealurile TALE, nu pe ale sale. 

Cercetează în tine și vezi dacă ai tendința de a-ți controla copilul.

“Părintele perfect există, doar că încă nu are copii.” Da, eu nu sunt părinte, dar am fost copil.

Și vă pot povesti din experiența personală cât de rău mi-a mers in viață, până la un punct, urmând alegerile altora.

De când eram foarte mică mi-a plăcut să desenez, apoi să pictez, iar la varsta de 9 ani deja pictam pe sticla. (“Icoana” din imagine)

Dar apoi, cam in perioada pre-adolescenței, mi s-a spus că este o pasiune fără rost. Că nu mă va duce nicăieri in viață, și nu voi avea succes. Că artiștii mor de foame.

Apoi, după terminarea liceului, am fost dirijată în a alege facultatea de Știinte politice, că “e de viitor”. 

Nu mi-a placut, am mers pt că a trebuit, dar nu am rămas cu mai nimic din ce am învățat atunci.

Au urmat vreo 8 ani în care am lucrat doar în locuri unde nu mi-a placut, și nu m-am putut acomoda.

Ca să descopar la 30 de ani că îmi doresc să studiez psihologia, și mi-am făcut-o meserie.

Eu am avut norocul să întâlnesc persoane care mi-au deschis ochii spre autenticitate. Și curajul de a urma.

Dar cei care nu au șansă și curaj ce fac? Cum își trăiesc viețile?

Ei sunt cei care refulează în activități dăunătoare sau care se îmbolnăvesc.

Este adevarat ca mulți nu stiu ce vor, ce le-ar place, pt că nu sunt încurajați să exploreze.

În SUA se acordă elevilor teste vocaționale încă din liceu, și sunt gratuite. Pe când la noi in țară se plătește scump astfel de test, care ajută adolescenții să își aleagă drumul, în baza rezultatelor testării psihologice care relevă aptitudinile lor și meseria pe care ar fi indicat să și-o aleagă.

Tulburarea de personalitate schizotipală

 TP schizotipală face parte din grupa personalităților excentrice și bizare, alături de persobalitatea paranoidă și schizoidă.

Personalitatea schizotipală se aseamănă cu personalitatea schizoidă în ceea ce privește evitarea relațiilor interpersonale dar prezintă în plus simptome psihotice și anumite caracteristici comportamentale probunțate (Beck, Freeman și Davis, 2003).

Această tulburare se caracterizează prin deficite sociale și interpersonale manifestate prin disconfort acut în relații și reducerea capacității de a stabili relații intime, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție, gândire magică, limbaj bizar și excentricități de comportament (Tudose, 2007).

Persoanele cu TP schizotipală par stranii, au o viață imaginară foarte activă, prezintă idei ciudate cu influențe paranormale, pot fi convinse de faptul că dețin un control magic asupra celorlalți sau sunt implicate în culturi, practici religioase stranii, ocultism. Studiile de specialitate au demonstrat că acestea pot prezenta deficite cognitive importante și deficit de atenție (Cadenhead, Perry, Shaffer și Braff, 1999; Wilkins și Venables, 1992).

Un studiu longitudinal efectuat pe populația generală a demonstrat faptul că dezvoltarea acestei tulburări este asociată cu neglijența manifestată de părinți în perioada copilăriei (Johnson, Smailes, Cohen, Brown și Bernstein, 2000).

Conform DSM-5 (Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale, versiunea 2013), criteriile de diagnostic sunt următoarele:

• exclusiv idei delirante de referință,
• Credințe bizare sau gândire magică, ce influențează comportamentul și sunt în dezacord cu normele culturale (superstiții, clarviziune, telepatie sau “al șaselea simț; fantezii și preocupări ciudate la copii și adolescenți),
• Experiențe perceptive neobișnuite, inclusiv iluzii corporale,
• Gândire și limbaj bizare (vorbire vagă, de circumstanță, metaforică, supraelaborată sau stereotipă),
• Caracter suspicios sau ideație paranoidă,
• Sentimente inadecvate sau limitate,
• Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat,
• Lipsa prietenilor apropiați și a confidenților, cu excepția rudelor de gradul întâi,
• Anxietate socială excesivă care nu se reduce prin acomodarea la mediu și are tendința de a se asocia mai curând cu temeri paranoide, decât cu aprecieri negative despre sine.

Terapia cu pacienții cu TP schizotipală este dificilă, datorită lipsei de încredere în terapeut. Este un proces îndelungat, care uneori durează toată viața, din cauza tendinței către interpretări greșite. Se utilizează cu precădere terapia cognitiv-comportamentală, cu accentul pe colaborare și descoperirea dirijată (David și Freeman, 2015).

Convingerile lor centrale sunt, conform Beck, Freeman și Davis, 2003:

• Sunt diferit de ceilalți și anormal,
• Ceilalți oameni sunt cruzi și nedemni de încredere,
• Lumea este neprietenoasă.

Se asociază uneori consumului de droguri.

Sursa: Steliana Rizeanu, “Tulburările de personalitate”, Editura Universitară, București, 2020.

Tulburarea de personalitate schizoidă

 TP schizoidă face parte din grupa personalităților excentrice și bizare, alături de cele paranoidă și schizotipală.

Caracteristica principală a TP schizoidă este lipsa de interes față de alte persoane și relații sociale (Tudose, 2007).

Persoanele cu această TP prezintă o tendință de izolare și dezinteres față de lumea exterioară, iar contactele sociale și afective se restrâng în favoarea unor activități solitare determinate de o imaginație intensă, dar bizară, cu înclinații spre preocupări filosofice, științifice, teologice. Aceste persoane par de o timiditate rece, cu indiferență la suprafață și uneori, un comportament bizar; sunt indiferente față de orice activități (artistice sau sexuale), și nu exprimă emoții intense.

Cu toate că se izolează social, au interese solitare, nu le place compania altora și sunt neimplicate în evenimente cotidiene; au afect constricționat, distant, nu au tulburări de gândire și nu pot fi considerata schizofrenice (Tudose, 2007).

TP schizoidă este o tulburare marcată de o izolare persuasivă, o reticență în a interacționa cu alte persoane și o restrângere emoțională.

Acest comportament poate reprezenta o vulnerabilitate genetică față de schizofrenie sau poate apărea în perioada de recuperare parțială după schizofrenie (Campbell, 1981).

Pentru cei din jur, persoanele cu TP schizoidă pot părea distanți, plictisitori sau lipsiți de umor, și sunt deseori ignorați în situații sociale. Totuși, viața lor interioară poate fi intensă, cu nevoi emoționale profunde, sensibilitate și confuzie despre lumea din jurul lor. 

Sunt indiferenți la laudă și critică și incapabili de a funcționa într-un mediu social.

Din punct de vedere ocupațional este posibil ca aceste persoane să funcționeze destul de bine, dacă găsesc o slujbă care presupune izolare socială.

Conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, DSM-IV (2000), este definită ca tiparul caracterizat prin lipsa de interes față de relațiile sociale și cu un registru restrâns de exprimare a emoțiilor în relațiile interpersonale, ce debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații  și îndeplinește cel puțin patru din următoarele criterii:

• Nu își dorește și nici nu îi fac plăcere relațiile apropiate, nici măcar să facă parte dintr-o familie;
• Aproape întotdeauna alege activitățile solitare;
• Are un interes redus sau deloc pentru experiențe sexuale cu o altă persoană;
• Există un număr restrâns de activități pe care le agreează sau niciuna;
• Nu are alți prieteni apropiați sau confidenți cu excepția rudelor de gradul întâi;
• Este indiferent la lauda sau critica altora;
• Apare ca o persoană rece, distanțată emoțional și aplatizată afectiv.

Aceste manifestări nu apar exclusiv în cadrul schizofreniei, tulburării bipolare sau depresive cu simptome psihotice, al altei tulburări psihotice, sau tulburărilor din spectrul autismului și nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei alte afecțiuni medicale.

Nu se cunosc cauzele specifice ale TP schizoidă, dar aceasta este mai des întâlnită la rudele de gradul întâi ale persoanelor cu schizofrenie, ceea ce sugerează o componentă genetică; dar

Frecvent s-a constatat și un istoric de abuz în copilărie.

De obicei, persoanele cu TP schizoidă nu se prezintă la tratament, iar dacă se prezintă, abandonează psihoterapia când se simt mai bine.

Acestea au avut un set de experiențe timpurii în care predomină teama respingerii și terorizării de către colegi, pe care-i consideră ostili, iar interacțiunea socială este dificilă și traumatizantă pentru ei (Beck, Freeman și Davis, 2003).

Studiile de specialitate precizează că în cazul acestei tulburări de personalitate este recomandată terapia cognitiv-comportamentală, prin utilizarea tehnicilor de restructurare cognitivă, socializare și exprimare non-verbală (Breier și Strauss, 1983).

Convingerile centrale ale acestor persoane sunt următoarele:

• sunt altfel decât ceilalți, un inadaptat;
• oamenii nu mă plac, sunt împotriva mea;
• lumea este ostilă.

Strategiile comportamentale tipice ale acestora sunt: izolare socială cu retragere spre activități solitare, comunicare sumară, neîncredere în ceilalți, aparentă răceala și detașare, iar strategiile deficitare: cooperare, încredere, degajare, comunicarea cu ceilalți.

Sursa: Steliana Rizeanu - Tulburările de personalitate. Editura Universitară, București, 2020.

Iată cum să vă protejați creierul de anxietate și depresie și să preveniți boala Alzheimer

Fitoterapia corespunde folosirii plantelor sub diferite forme pentru a avea grija de aspectul propriu dar si de sanatate, in mod preventiv sau curativ. Această soluție este o alternativă și complementară tratamentelor medicale tradiționale. Într-adevăr, natura ne oferă diverse soiuri și tipuri de plante care sunt din ce în ce mai recunoscute pentru virtuțile lor. Unele dintre aceste remedii naturale s-au dovedit deja, dar revin în prim-plan. Ele ajută la tratarea afecțiunilor cotidiene și la prevenirea patologiilor mult mai grave. 

1. Arborele Maidenhair sau ginkgo biloba. Apărută în urmă cu mai bine de 270 de milioane de ani, această specie ancestrală este cunoscută pentru virtuțile sale medicinale datorită frunzelor sale semnificative și fructelor sale rotunde gălbui. Acestea sunt folosite in medicina tradițională chineză iar cantitatea ingerata este deosebit de precisa in functie de patologia de tratat. 

Ginkgo biloba este o sursă excelentă de antioxidanți, inclusiv terpenoizi, originea mirosului plantei, ajutând la prevenirea apariției radicalilor liberi și susținând sănătatea inimii. În plus, stimulează memoria, ajută la circulația sângelui și îmbunătățește fluxul de oxigen către creier.

Acesta este motivul pentru care este supranumită „buruiană”.  Mai multe studii au arătat că ginkgo biloba se poate dovedi benefică pentru persoanele care suferă de demență, precum și la apariția primelor simptome ale bolii Alzheimer.

2. Rozmarin sau rosmarinus officinalis

Folosit pentru diversele sale beneficii, rozmarinul are mai multe virtuți, în special pentru a îmbunătăți memoria.

Un experiment realizat de Universitatea Northumbria a investigat efectul uleiului de rozmarin asupra memoriei. Participanții au fost separați în trei camere diferite după ce au trecut testele de memorie. Prima bucată a fost parfumată cu rozmarin, cealaltă cu levănțică, iar ultima nu a fost parfumată. Apoi au fost supuși din nou teste de memorie și rezultatele au arătat că participanții expuși la ulei de rozmarin au avut performanțe mai bune.

Într-adevăr, rozmarinul reduce stresul și oboseala și stimulează funcțiile cognitive.

3. Ginseng sau ginseng panax

Ginsengul are proprietăți antiinflamatorii și este un aliat pentru îmbunătățirea stării de spirit.

În plus, ginsengul ajută la stimularea creierului. Numeroase studii au arătat că pacienții care suferă de Alzheimer experimentează, în doar trei luni, o îmbunătățire semnificativă a funcțiilor lor cognitive atunci când li se prescrie un supliment de ginseng.

În plus, această plantă stimulează sistemul imunitar, tonifică organismul și tratează disfuncția erectilă și diabetul de tip II.

4.Menta sau mentha xpiperita

Avand o serie de beneficii pentru sanatate, menta trateaza respiratia urat mirositoare, ajuta digestia si scade tensiunea arteriala.

Dar asta nu este tot. Un studiu condus de Dr. Bryan Raudenbush de la Universitatea Iezuită din Wheeling susține că inhalarea aromei de mentă îmbunătățește funcția creierului, stimulând în același timp raționamentul, abilitățile de rezolvare a problemelor și păstrarea memoriei.

Avertisment: Deși aceste plante sunt benefice pentru sănătate, interacțiunile negative sunt posibile cu anumite medicamente.  Consultați un profesionist din domeniul sănătății înainte de a utiliza aceste suplimente pe bază de plante.

Alte plante și alimente ajută, de asemenea, la îmbunătățirea concentrării și a memoriei, așa cum este cazul acestui remediu cu boabe de goji.

Remediu natural pentru stimularea funcțiilor cognitive

Ingrediente:

- 30 de grame de boabe de goji organice uscate

- Un plic de ceai de plante cu fructe roșii

- 150 ml apă.

Preparare:

Aduceți apa la fiert, apoi adăugați fructele de goji. Lasă plicul de ceai de plante la infuzat și apoi consumă amestecul când este călduț.

Folosite ca fortificator a creierului în Asia, fructele de pădure goji conțin betaină, o substanță transformată în colină în organism, care îmbunătățește memoria. Dar fructele de goji sunt și aliate pentru reglarea colesterolului, a tensiunii arteriale și a luptei împotriva îmbătrânirii pielii.