Tulburarea de personalitate schizoidă

 TP schizoidă face parte din grupa personalităților excentrice și bizare, alături de cele paranoidă și schizotipală.

Caracteristica principală a TP schizoidă este lipsa de interes față de alte persoane și relații sociale (Tudose, 2007).

Persoanele cu această TP prezintă o tendință de izolare și dezinteres față de lumea exterioară, iar contactele sociale și afective se restrâng în favoarea unor activități solitare determinate de o imaginație intensă, dar bizară, cu înclinații spre preocupări filosofice, științifice, teologice. Aceste persoane par de o timiditate rece, cu indiferență la suprafață și uneori, un comportament bizar; sunt indiferente față de orice activități (artistice sau sexuale), și nu exprimă emoții intense.

Cu toate că se izolează social, au interese solitare, nu le place compania altora și sunt neimplicate în evenimente cotidiene; au afect constricționat, distant, nu au tulburări de gândire și nu pot fi considerata schizofrenice (Tudose, 2007).

TP schizoidă este o tulburare marcată de o izolare persuasivă, o reticență în a interacționa cu alte persoane și o restrângere emoțională.

Acest comportament poate reprezenta o vulnerabilitate genetică față de schizofrenie sau poate apărea în perioada de recuperare parțială după schizofrenie (Campbell, 1981).

Pentru cei din jur, persoanele cu TP schizoidă pot părea distanți, plictisitori sau lipsiți de umor, și sunt deseori ignorați în situații sociale. Totuși, viața lor interioară poate fi intensă, cu nevoi emoționale profunde, sensibilitate și confuzie despre lumea din jurul lor. 

Sunt indiferenți la laudă și critică și incapabili de a funcționa într-un mediu social.

Din punct de vedere ocupațional este posibil ca aceste persoane să funcționeze destul de bine, dacă găsesc o slujbă care presupune izolare socială.

Conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, DSM-IV (2000), este definită ca tiparul caracterizat prin lipsa de interes față de relațiile sociale și cu un registru restrâns de exprimare a emoțiilor în relațiile interpersonale, ce debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații  și îndeplinește cel puțin patru din următoarele criterii:

• Nu își dorește și nici nu îi fac plăcere relațiile apropiate, nici măcar să facă parte dintr-o familie;
• Aproape întotdeauna alege activitățile solitare;
• Are un interes redus sau deloc pentru experiențe sexuale cu o altă persoană;
• Există un număr restrâns de activități pe care le agreează sau niciuna;
• Nu are alți prieteni apropiați sau confidenți cu excepția rudelor de gradul întâi;
• Este indiferent la lauda sau critica altora;
• Apare ca o persoană rece, distanțată emoțional și aplatizată afectiv.

Aceste manifestări nu apar exclusiv în cadrul schizofreniei, tulburării bipolare sau depresive cu simptome psihotice, al altei tulburări psihotice, sau tulburărilor din spectrul autismului și nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei alte afecțiuni medicale.

Nu se cunosc cauzele specifice ale TP schizoidă, dar aceasta este mai des întâlnită la rudele de gradul întâi ale persoanelor cu schizofrenie, ceea ce sugerează o componentă genetică; dar

Frecvent s-a constatat și un istoric de abuz în copilărie.

De obicei, persoanele cu TP schizoidă nu se prezintă la tratament, iar dacă se prezintă, abandonează psihoterapia când se simt mai bine.

Acestea au avut un set de experiențe timpurii în care predomină teama respingerii și terorizării de către colegi, pe care-i consideră ostili, iar interacțiunea socială este dificilă și traumatizantă pentru ei (Beck, Freeman și Davis, 2003).

Studiile de specialitate precizează că în cazul acestei tulburări de personalitate este recomandată terapia cognitiv-comportamentală, prin utilizarea tehnicilor de restructurare cognitivă, socializare și exprimare non-verbală (Breier și Strauss, 1983).

Convingerile centrale ale acestor persoane sunt următoarele:

• sunt altfel decât ceilalți, un inadaptat;
• oamenii nu mă plac, sunt împotriva mea;
• lumea este ostilă.

Strategiile comportamentale tipice ale acestora sunt: izolare socială cu retragere spre activități solitare, comunicare sumară, neîncredere în ceilalți, aparentă răceala și detașare, iar strategiile deficitare: cooperare, încredere, degajare, comunicarea cu ceilalți.

Sursa: Steliana Rizeanu - Tulburările de personalitate. Editura Universitară, București, 2020.