Tulburarea de personalitate schizotipală

 TP schizotipală face parte din grupa personalităților excentrice și bizare, alături de persobalitatea paranoidă și schizoidă.

Personalitatea schizotipală se aseamănă cu personalitatea schizoidă în ceea ce privește evitarea relațiilor interpersonale dar prezintă în plus simptome psihotice și anumite caracteristici comportamentale probunțate (Beck, Freeman și Davis, 2003).

Această tulburare se caracterizează prin deficite sociale și interpersonale manifestate prin disconfort acut în relații și reducerea capacității de a stabili relații intime, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție, gândire magică, limbaj bizar și excentricități de comportament (Tudose, 2007).

Persoanele cu TP schizotipală par stranii, au o viață imaginară foarte activă, prezintă idei ciudate cu influențe paranormale, pot fi convinse de faptul că dețin un control magic asupra celorlalți sau sunt implicate în culturi, practici religioase stranii, ocultism. Studiile de specialitate au demonstrat că acestea pot prezenta deficite cognitive importante și deficit de atenție (Cadenhead, Perry, Shaffer și Braff, 1999; Wilkins și Venables, 1992).

Un studiu longitudinal efectuat pe populația generală a demonstrat faptul că dezvoltarea acestei tulburări este asociată cu neglijența manifestată de părinți în perioada copilăriei (Johnson, Smailes, Cohen, Brown și Bernstein, 2000).

Conform DSM-5 (Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale, versiunea 2013), criteriile de diagnostic sunt următoarele:

• exclusiv idei delirante de referință,
• Credințe bizare sau gândire magică, ce influențează comportamentul și sunt în dezacord cu normele culturale (superstiții, clarviziune, telepatie sau “al șaselea simț; fantezii și preocupări ciudate la copii și adolescenți),
• Experiențe perceptive neobișnuite, inclusiv iluzii corporale,
• Gândire și limbaj bizare (vorbire vagă, de circumstanță, metaforică, supraelaborată sau stereotipă),
• Caracter suspicios sau ideație paranoidă,
• Sentimente inadecvate sau limitate,
• Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat,
• Lipsa prietenilor apropiați și a confidenților, cu excepția rudelor de gradul întâi,
• Anxietate socială excesivă care nu se reduce prin acomodarea la mediu și are tendința de a se asocia mai curând cu temeri paranoide, decât cu aprecieri negative despre sine.

Terapia cu pacienții cu TP schizotipală este dificilă, datorită lipsei de încredere în terapeut. Este un proces îndelungat, care uneori durează toată viața, din cauza tendinței către interpretări greșite. Se utilizează cu precădere terapia cognitiv-comportamentală, cu accentul pe colaborare și descoperirea dirijată (David și Freeman, 2015).

Convingerile lor centrale sunt, conform Beck, Freeman și Davis, 2003:

• Sunt diferit de ceilalți și anormal,
• Ceilalți oameni sunt cruzi și nedemni de încredere,
• Lumea este neprietenoasă.

Se asociază uneori consumului de droguri.

Sursa: Steliana Rizeanu, “Tulburările de personalitate”, Editura Universitară, București, 2020.