Adicția de plăcere

 Excesul de plăcere poate duce la dependență și ca orice este prea mult, devine nociv, afectând funcționalitatea unei vieți normale. Cum îți poți da seama dacă ești victima unei dependențe? Dacă te afli într-un blocaj de câțiva ani deja, ce te împiedică să duci o viață împlinită din toate punctele de vedere și care corespunde normelor sociale. De fiecare dată găsești explicații pentru eșecuri plasând mereu vina în exterior, deși în sinea ta cunoști adevărul dureros: acela că te regăsești într-un cerc vicios. 

Fie că este vorba despre zahăr, social media, țigări, alcool, droguri sau chiar sex, toate afectează creierul în același fel: producția de dopamină, neurotransmițătorul care dă senzația de plăcere și motivație. Doza de dopamina crează plăcere care apoi este rapid urmată de durere sau demoralizare, cu scopul de a ne menține motivați. Acest mecanism ne-a fost de folos pe vremea când eram oameni la începutul evoluției, făcându-ne să căutăm constant surse de mâncare, apă și adăpost, acoperindu-ne nevoile bazale. Este o metodă ingenioasă de asigurare că orice facem, căutăm plăcerea în mod constant, și este urmată de disconfort, ca să căutăm din nou imediat. 

Însă în lumea modernă trăim mai degrabă în abundență decât în lipsuri iar creierele noastre nu erau programate cu receptori de dopamină pentru  zahăr, social media, Tv, sex, deoguri sau oricare alți triggeri stimulenți de dopamină atât de disponibili. Pe scurt, aproape toate obiceiurile au devenit adictive. Când ne expunem în mod repetat stimulilor aducători de plăcere, creierele noastre se adaptează și la urmă avem nevoie de tot mai mult doar ca să ne simțim bine, ca o normalitate sau lipsă de suferință. Aceasta se numește “deficit de dopamină” iar ciclul care duce acolo poate cauza anxietate, iritabilitate, disforie (tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare penibilă de tristețe, frică, însoțită uneori de agresivitate), și de insomnii.

Nu mai suntem apoi capabili să ne bucurăm de recompense mai minore. În acest stadiu, “drogul” noatru preferat nici măcar nu ne mai amețește, ci ne dă o senzație de normalitate, iar atunci când nu ne luăm “doza”, simțim simptomele sevrajului, care sunt, exact: anxietate, iritabilitate, insomnie, disforie și poftă. 

Din păcate, acestea sunt problemele generale cu care ne confruntăm cu toții, nu doar cei care se luptă cu dependențele clar definite, o condiție apărută odată cu stilul modern de trai.

Ca să ne recăpătăm sănătatea mentală, este nevoie de o regândire universală a modului în care navigăm prin excesul de dopamină existent în vremurile actuale.

Rupe ciclul vicios și redobândește echilibrul. Începe cu o “cură de dopamină”. Acordă-ți o pauză de 30 de zile de la orice lucru pe care te bazezi pentru a-ți asigura plăcerea: social media,  zahăr, jocuri video, sex, iarbă, alcool - aproape orice… Asta nu înseamnă să le excluzi pentru totdeauna, dar acest termen de o lună este esențial ca să-ți re-echilibrezi balanța plăcere-durere a creierului și să o readuci pe făgașul normal. Este mult mai ușor să elimini obiceiul nociv și să-l reintroduci apoi într-un fel moderat.

Ca în orice sevraj, te vei simți la început foarte rău, înainte de a te simți bine. Dar trebuie să te ții de program; după aproximativ două săptămâni mecanismul de plăcere-durere al creierului va începe să instaureze echilibrul și te vei putea bucura de recompensele mai modeste, cum ar fi doar o cupă de inghețată sau doar un episod din serialul preferat. Această metodă nu se aplică însă consumatorilor de droguri grele sau alcool, abstinența făcându-se sub îndrumarea medicilor și cu tratament medicamentos, pentru că altfel își pot pierde viața.

Pune obstacole între tine și obiectele adictive. 

Sunt trei metode prin care o poți face. Aplicarea acestor strategii îți pot permite să te bucuri de un substitut al adicției, fără să ajungă să te domine din nou.

Pune distanță între tine și adicție. Elimină din casă și din locurile unde habitezi substanțele adictive. De exemplu, pentru cei dependenți de jocurile video, să aibă un laptop pentru jocuri și unul pentru lucru.

Restricție cronologică. Termenul de 30 de zile este ca un “post” al obiceiurilor adictive. Cum ar fi de exemplu, control asupra timpului petrecut pe social media.

Retragere categorică. Asta înseamnă auto-limitare de la anumite substanțe, cum ar fi urmărirea programelor de știri, și înlocuirea lor cu un serial. 

Pentru rezultate de termen lung, este nevoie de sinceritate și ajutor comunitar. Deși este frica noastră cea mai mare că atunci când ne punem sufletul pe tavă, ceilalți se vor speria și vor fugi, de fapt se întamplă opusul: se crează intimitate, ceea ce duce la susținere. Intimitatea este o sursă majoră de dopamină. Atunci când creăm conexiuni umane intime, oxitocina leagă dopamina, eliberând neuroni în sensul recompensei, iar dopamina este eliberată și dă senzația de bine.

Dacă ne spunem povești care nu sunt adevărate, ne vom repeta greșelile. Dar dacă suntem nemilos de sinceri cu privire la felul în care suntem “defecți” și cum am contribuit la propriile noastre probleme – putem lucra la aceste greșeli și putem naviga diferit în viitor.

Oamenii în recuperare sunt profeți din zilele noastre. Pentru a menține echilibrul din toată inima, trebuie să găsim un echilibru plăcere-durere, care, într-o perioadă de abundență și consum excesiv, înseamnă evitarea în mod intenționat a plăcerii și căutarea tipului de durere intenționată care ne menține sănătoși, cum ar fi taskurile neplăcute sau rezistând anumitor ispite.

Făcând asta, vom reseta căile de recompensă și în cele din urmă vom fi mult mai fericiți. Este simplu, dar nu ușor, dar merită făcut.

Bibliografie: 

“Dopamine Nation: Găsirea echilibrului în epoca îngăduinței” - Dr. Anna Lembke, psihiatru și cercetător la Stanford Medical School.