Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

 TP obsesiv-compulsivă face parte din grupa C a tulburărilor de personalitate anxioase și ineficiente, alături de TP evitantă și cea dependentă.

Personalitatea obsesiv-compulsivă se caracterizează prin perfecționism, preocupare obsesivă față de detalii, ordine și control mental în detrimentul flexibilității, standarde de performanță autoimpuse, scrupulozitate și încăpățânare (Tudose, 2007).

Caracteristicile esențiale ale acestei tulburări sunt stilul de gândire rigid, intens și strict orientat, distorsiunea simțului autonomiei și pierderea simțului realității sau a convingerilor despre lume (Shapiro, 1965).

Persoanele cu TP obsesiv-compulsivă sunt rigide, perfecționiste, moraliste și au comportamentul dominat de reguli, ceea ce predispune spre apariția anxietății generalizate. De obicei sunt zgârcite și au un standard de viață mult inferior celui pe care și l-ar permite.

Guidano și Liotti (1983) consideră că perfecționismul, nevoia de siguranță și convingerea existenței unei soluții absolut corecte la problemele umane sunt componentele dezadaptative ale acestei personalități.

În general, aceste persoane sunt devotate profesiei, intolerante față de compromisuri, foarte exigente cu ceilalți, încercând să le impună propriile standarde, dar neglijează activitățile plăcute și petrecerea timpului cu prietenii, în detrimentul îndeplinirii sarcinilor profesionale. Se percep ca niște persoane demne de încredere, responsabile și competente și au impresia că nu le ajunge timpul să-și îndeplinească toate activitățile propuse (Tudose, Dobranici, 2011). Pe cei din jurul lor îi consideră incompetenți, iresponsabili și prea îngăduitori față de sine.

Credințele lor principale sunt următoarele: 

• Știu cum este mai bine;
• Detaliile sunt esențiale;
• Oamenii ar trebui să încerce mai mult.

Iar strategia principală, aceea de a aplica reguli, a controla, a evalua și critica.

Relațiile lor interpersonale sunt puține, deoarece sunt formali, lipsiți de căldură și incapabili de a-și exprima sentimentele tandre.

De obicei provin din familii rigide, autoritare, profesiunea lor aparține unui domeniu orientat spre detalii și în timpul liber desfășoară doar activitățile pe care le consideră folositoare și au un obiectiv precis (Beck, Freeman și Davis, 2003).

Millon (2004) consideră că există cinci subtipuri ale acestei TP: birocratic, conștiincios, avar, cicălitor și puritan.

Se diagnostichează conform DSM-5 (2013), drept un tipar pervaziv caracterizat prin preocuparea pentru ordine, perfecționism și pentru a deține controlul mental și în relațiile interpersonale în detrimentul flexibilității, receptivității și eficienței, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește următoarele criterii:

• Preocupare pt detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe în asemenea măsură încât scopul principal al activității se pierde.
• Grija excesivă pt perfecțiune în cele mai mici detalii interferează cu efectuarea proiectelor (este incapabil să termine un proiect, deoarece standardele sale personale excesiv de riguroase nu sunt respectate).
• Este excesiv de dedicat muncii și productivității, ceea ce nu lasă timp pt prietenii și activități relaxante.
• Scrupulozitate, rigiditate morală excesivă și inflexibilitate în materie de etică și valori.
• Este incapabil să arunce obiecte uzate, stricate sau nefolositoare, chiar dacă nu au nici o valoare sentimentală.
• Refuză să delege altora sarcini sau să lucreze cu alte persoane, dacă aceștia nu acceptă să facă lucrurile după regulile sale.
• Adoptă un stil de a cheltui foarte restrictiv, atât față de sine, cât și față de alții; consideră că banii trebuie economisiți pt eventuale catastrofe.

• Sunt rigizi și încăpățânați. 

Aceasta este una dintre cele mai frecvente TP în rândul populației generale, cu o prevalență cuprinsă între 2,1% și 7,9% mai mare la bărbați decât la femei (DSM-5, 2013).

De obicei, persoanele cu această tulburare se prezintă la terapie atunci când au probleme de anxietate, depresie, tulburări psihosomatice sau datorită problemelor de coping pe care le creează celorlalți (Beck, Freeman și Davis, 2003).

Există mai multe studii de specialitate care au demonstrat că eficiența terapiei cognitiv-comportamentale în tratarea TP obsesiv-compulsivă (Beck, Freeman și colab.,1994).

Se identifică sursa anxietății și se modifică gândurile disfuncționale.

Recomandare film (online, subtitrat): “Toc-toc”, 2017.

Sursa: Steliana Rizeanu - Tulburările de personalitate, Editura Universitară, București, 2020.